Salut! În acest articol mi-am propus să fac o analiză a situaţiei din transport, din postura unuia care experimentează zilnic „comunitatea”.
Veți spune că poate nu am calitatea şi nici pregătirea necesară pentru a face o analiză a situației din transport, totuşi, v-aș ruga să vă păstrați această percepție la nivel de părere personală.
Majoritatea firmelor de transport româneşti se plâng de imposibilitatea măriri parcurilor auto şi de extindere a business-ului actual, principalul factor fiind lipsa de şoferi profesioniști.
Pe lângă faptul că pot acuza aceste uniuni patronale de o lipsă gravă de viziune, aducându-ne aminte de episoadele de acum 5-6 ani când „erau la poartă 100” în aşteptare, la acest moment, mă gândeam că se va trece la câteva măsuri concrete care să le contracareze pe cele luate de Vest, împotriva „corecților” din Est.
Încă o dată constat că nu există nici o măsură concretă care să se ia pentru a se împiedica plecarea şoferilor de camion români către firmele vestice, practic a forței de muncă.
Oare nimeni nu înţelege că este prea mare ispita contractelor vestice pentru ca aceşti oameni să reziste tentaţiei?
Urmează probabil cea mai grea perioadă din istoria recentă pentru firmele de transport româneşti care îşi desfăşoară activitatea cu personal delegat/detașat în partea vestică a Europei. Cine nu vede asta, îi recomand să închidă business-ul şi să se reprofileze… cât mai există timp.
Din punctul nostru de vedere, al şoferilor de camion aflați încă pe „baricade româneşti”, o serie de măsuri coerente poate că ne-ar face să eliminăm din poveste posibilitatea trecerii la un contract vestic. Care ar fi minimul de măsuri carear face un şofer profesionist român să se gândească de două ori până a renunţa la contractul românesc?
Păi, să vedem, zic!
[perfectpullquote align=”full” cite=”” link=”” color=”#ff0000″ class=”” size=”14″]1. Trecerea la o salarizare minimă de 2.000 lei, atenţie (!), salariu de încadrare, nu diurnă.2. Încheierea unor asigurări obligatorii de sănătate oferite de angajator pe perioada delegării/detașării.
3. Oferirea unui minim de condiţii pe timpul delegării/detașării, ca de exemplu, parcări securizate plătite când este cazul, decontarea unor cheltuieli minime pentru întreţinerea şi curăţarea camionului.
4. Renunţarea în a utiliza șoferul profesionist pe timpul delegării/detașării ca mecanic.
5. Renunţarea la plata la kilometru, inclusiv a curselelor tur-retur.[/perfectpullquote]
Acestea ar fi minimul de condiţii care cred că ar schimba puţin acest trend de părăsire al firmelor româneşti.
Mă gândesc că ar fi bine să priviţi de la depărtare “furtuna” ce va urma să vină, căci cu marinari buni, experimentaţi, corabia nu se poate scufunda. În schimb, fără aceștia, oricât ar fi de iscusit căpitanul, aceasta este sortită pieirii.
VEZI ȘI: Tahografe și sisteme AdBlue manipulate descoperite la un control de poliția belgiană
Sper să apuc ziua în care patronatul din România va accepta să discute problemele ambelor părţi cu reprezentanţii sindicatelor șoferilor.
Nu cred că ajută pe nimeni măsurile absolut năucitoare luate de asociaţiile patronale de a acuza permanent vestul de concurenţă neloială. Măsuri cu adevărat importante când aveţi de gând să luaţi domnilor?
Măsuri concrete de a vă fideliza angajaţii, de a vă putea baza ca oamenii care chiar pun umărul la depăşirea momentului furtunos care urmează.
Încă se fac opriri nejustificate din diurne, încă se plăteşte la kilometru pe alocuri, încă se impun consumuri aberante care nu depăşesc cu mult consumul maşinilor de teren pe care le conduceţi.
Oamenii de business probabil vor înţelege ceea ce susţin în aceste rânduri, ceilalţi probabil se vor reprofila până anul viitor.
Țineți minte! Eu sunt doar un șofer, un șofer de camion ispitit zilnic de alternativa vestică.
