Camioanele electrice rămân prea scumpe, arată un raport ERM. Diferența de preț față de diesel nu este justificată de costuri și limitează piața.
Un raport publicat de compania de consultanță Environmental Resources Management (ERM) ridică o problemă incomodă pentru marii producători europeni de camioane. Diferența de preț dintre modelele electrice și cele diesel nu poate fi explicată doar prin costurile de producție, deși structura vehiculelor este comparabilă.
Analiza vizează principalii constructori europeni, inclusiv Volvo Group, Daimler Truck, DAF, MAN și Scania, și arată că alte costuri incluse în prețul final sunt, în medie, de două ori mai mari la camioanele electrice decât la cele convenționale.
Această abordare de preț limitează extinderea pieței, estimările indicând că, în actualele condiții, vânzările vor acoperi doar 24% din piața globală până în 2035.
Prea scumpe din cauza marjelor, nu doar a bateriilor
Raportul ERM confirmă că bateria rămâne cel mai costisitor element al unui camion electric, cu o valoare de peste 108.000 de lire sterline, însă această componentă este doar o parte a ecuației.
Costurile totale de producție sunt estimate la aproximativ 199.000 de lire pentru un camion electric, comparativ cu 87.000 de lire pentru un model diesel echivalent.
Diferența majoră apare însă la costurile non-tehnice, precum marjele și cheltuielile generale, care ajung la aproape 86.000 de lire pentru electrice, față de aproximativ 42.900 de lire pentru diesel.
Concluzia raportului este că nivelul ridicat al prețurilor nu este determinat exclusiv de tehnologie, ci și de deciziile comerciale ale producătorilor, care transferă presiunea financiară către clienți și limitează adoptarea.
Accesibile doar pentru flote mari
Structura actuală de preț face ca piața să fie dominată de un segment restrâns de operatori cu capital ridicat. Raportul subliniază că „prețurile ridicate persistente ale camioanelor electrice limitează vânzările la un grup restrâns de early adopters”.
Această realitate încetinește tranziția energetică în transportul rutier, în condițiile în care tehnologia este disponibilă, dar accesibilitatea rămâne principala barieră.
Concurența crește
În timp ce producătorii tradiționali mențin prețuri ridicate, noi jucători intră pe piață cu oferte mai agresive. Un exemplu sunt producătorii chinezi, ale căror modele sunt cu până la 30% mai ieftine decât cele oferite de producătorii europeni tradiționali.
Presiunea vine și din partea unor producători globali precum Tesla și BYD, care mizează pe volum și competitivitate de preț. În lipsa unei strategii orientate spre scalare, producătorii europeni riscă să piardă teren într-un segment aflat în creștere.
Decizia flotelor este economică
Specialiștii din industrie spun același lucru, indiferent de poziția lor: decizia finală nu ține de strategie sau imagine, ci de cifre clare.
Rustam Kocher, fost responsabil de electromobilitate la Daimler Truck North America, explică tranziția pe scurt. Ritmul va crește atunci când costurile totale devin competitive. „Flotele vor cumpăra camioanele care au cel mai mult sens economic”. Cu alte cuvinte, decizia se ia într-un Excel.
Ben Scott, de la Carbon Tracker, atrage atenția asupra unei greșeli frecvente. Dacă producătorii încearcă să păstreze marjele din era diesel, își pot face singuri rău. Prețurile ridicate reduc interesul pentru modelele electrice și lasă loc competitorilor să intre mai agresiv pe piață.
Maren Hemsett, din partea Asociației Norvegiene pentru Vehicule Electrice, mută discuția într-o zonă practică. Tehnologia nu mai este problema. Prețul rămâne blocajul principal. „Camioanele trebuie să fie accesibile pentru flote. Costul inițial ridicat încă descurajează achizițiile, chiar dacă prețurile la diesel sunt imprevizibile.”
Privind toate aceste puncte de vedere împreună, concluzia devine clară. Tranziția către camioane electrice nu va fi decisă de promisiuni sau poziționări de brand. Va fi decisă de costuri, calcule și randament pe termen lung.
Presiune pe industria europeană
Raportul ERM este interpretat de experți drept un semnal de alarmă pentru competitivitatea industriei europene. În loc să accelereze producția și să susțină cererea, o parte dintre producători par să încetinească tranziția.
În același timp, menținerea țintelor de reducere a emisiilor CO2, de 45% până în 2030 și 90% până în 2040, este considerată esențială pentru a forța adaptarea industriei și pentru a evita pierderea avantajului competitiv pe termen lung.
În actualul context, prețul rămâne factorul decisiv. Dacă nu va scădea, electrificarea transportului greu riscă să avanseze mai lent decât permite tehnologia și mai rapid decât își permit producătorii tradiționali.
