Pachet de Mobilitate

Clarificări CE privind obligația de întoarcere a camionului în țara de origine

Comisia Europeană a publicat mult așteptatele întrebări și răspunsuri referitoare la cerința de întoarcere a camionului în țara de origine.

Începând cu 21 februarie 2022, există o obligație de întoarcere a camionului în țara de origine, conform Pachetului de Mobilitate. Astfel, transportatorul trebuie să se asigure că vehiculele sale utilizate pentru operațiuni de transport transfrontalier se întorc la sediu în termen de cel mult opt săptămâni de la părăsirea statului membru de origine.

Clarificări CE privind obligația de întoarcere a camionului în țara de origine

Comisia Europeană a confirmat acum că remorcile și semiremorcile nu mai intră în domeniul de aplicare al obligației legale și, prin urmare, nu mai sunt obligate să se întoarcă.

De altfel, Comisia a elaborat o serie de clarificări privind întoarcere a camionului în țara de origine.

Ce vehicule intră sub incidența cerinței?

Această cerință se aplică autovehiculelor sau combinațiilor de vehicule utilizate pentru transportul internațional de mărfuri contra cost în numele unui terț, care părăsesc statul membru de origine și care se află la dispoziția operatorilor de transport rutier de mărfuri în sensul Art. 5 din Reg. (CE) nr. 1071/2009  și, ca atare, sunt înmatriculate sau puse în circulație și sunt autorizate să fie utilizate în conformitate cu legislația statului membru în care este stabilită întreprinderea.

De asemenea, se aplică autovehiculelor construite și echipate astfel încât să fie adecvate pentru transportul a mai mult de nouă persoane, inclusiv conducătorul auto, și destinate acestui scop, atunci când sunt utilizate pentru transportul internațional de călători contra cost.

Cu toate acestea, în aplicarea Art. 1 alineatul (4) din Reg. (CE) nr. 1071/2009, cu excepția cazului în care se prevede altfel în dreptul intern, această cerință nu se aplică întreprinderilor care exercită ocupația de operator de transport rutier numai cu:

  • autovehicule sau combinații de vehicule a căror masă maximă autorizată nu depășește 2,5 tone (în cazul operatorilor de transport rutier de mărfuri);
  • vehicule utilizate de întreprinderi care efectuează servicii de transport rutier de persoane exclusiv în scopuri necomerciale sau a căror ocupație principală este alta decât cea de operator de transport rutier de persoane(*);
  • autovehicule cu o viteză maximă autorizată care nu depășește 40 km/h.

(*) Conform Regulamentului, orice transport rutier, altul decât transportul contra cost în contul altcuiva sau în cont propriu, pentru care nu se primește în mod direct sau indirect o remunerație și care nu generează direct sau indirect niciun venit pentru conducătorul auto al vehiculului sau pentru alte părți, și care nu are nicio legătură cu o activitate profesională, este considerat drept transport exclusiv în scopuri necomerciale.

Unde ar trebui să se întoarcă vehiculul?

Vehiculul ar trebui să se întoarcă la unul dintre centrele operaționale din statul membru de origine al întreprinderii care are la dispoziție vehiculul.

„Statul membru de stabilire” înseamnă statul membru pe teritoriul căruia se stabilește o întreprindere, indiferent dacă managerul său de transport este resortisant sau nu al unei alte țări [Art. 2, punctul 8 din Reg. (CE) nr. 1071/2009. Articolul 5 din prezentul Regulament stabilește în ce condiții se consideră că operatorii de transport rutier au un sediu real și stabil într-un stat membru. De asemenea, statul membru de stabilire este cel care a acordat întreprinderii autorizația de exercitare a ocupației de operator de transport rutier, în temeiul articolului 11 alineatul (1) din Reg. (CE) nr. 1071/2009.

Cerința nu este îndeplinită dacă vehiculul revine la orice sucursală sau filială dintr-un alt stat membru decât statul membru de stabilire. Vehiculul se poate întoarce fie la același centru operațional, fie la un alt centru operațional din statul membru în care este stabilită întreprinderea.

Cât ar trebui să rămână vehiculul întors?

Regulamentul nu precizează cât ar trebui să rămână vehiculul întors în statul de stabilire. Prin urmare, acesta poate rămâne acolo pentru puțin timp, cu condiția să se respecte normele privind durata de conducere, așa cum sunt prevăzute în Reg. (CE) nr. 561/2006.

Astfel cum se explică în considerentul 8 din Reg. (UE) 2020/1055, atunci când planifică întoarcerea, operatorii pot încerca să o combine cu unele activități care urmează să fie efectuate, cum ar fi întreținerea vehiculului, inspecția tehnică sau operațiunea de transport care se încheie în statul membru de stabilire, pentru a optimiza operațiunile.

VEZI ȘI: Transportatorii danezi vor o relaxare a regulilor din Pachetul de Mobilitate

În același timp, cerința de a se întoarce în statul membru de stabilire nu ar trebui să includă cerința de a efectua un anumit număr de operațiuni în statul membru de stabilire sau să limiteze în alt mod posibilitatea operatorilor de a furniza servicii la nivelul întregii piețe interne.

Este de preferat ca ciclul acestor întoarceri să fie sincronizat cu obligația întreprinderii de transport prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 561/2006 de a-și organiza operațiunile într-un mod care să permită conducătorului auto să se întoarcă acasă cel puțin o dată la patru săptămâni, astfel încât ambele obligații să poată fi îndeplinite prin întoarcerea conducătorului auto împreună cu vehiculul cel puțin la fiecare al doilea ciclu de patru săptămâni.

Cum ar trebui să se întoarcă vehiculul?

Regulamentul nu specifică modul în care vehiculul ar trebui să se întoarcă. Prin urmare, se poate întoarce cu orice alt mijloc de transport, cum ar fi trenul, feribotul sau autotransportatorul, inclusiv pentru o parte a călătoriei.

Cum se calculează termenul de 8 săptămâni?

Vehiculul ar trebui să se întoarcă la unul dintre centrele operaționale ale întreprinderii din statul membru de stabilire în termen de opt săptămâni de la părăsirea statului membru respectiv.

În conformitate cu normele UE privind calcularea perioadelor, a datelor și a termenelor, perioada totală de 8 săptămâni menționată începe la ora 0:00 a zilei următoare ieșirii vehiculului din statul membru de stabilire și se încheie la sfârșitul aceleiași zile din a opta săptămână (vezi Reg. (CEE, Euratom) nr. 1182/71). Prin urmare, vehiculul ar trebui să revină la acest centru operațional sau la orice alt centru operațional al întreprinderii din statul membru de stabilire, 8 săptămâni mai târziu, în aceeași zi a săptămânii și cel târziu la ora 23:59.

De exemplu, dacă vehiculul părăsește statul membru de stabilire în orice moment în ziua de marți, 29 martie 2022, acesta ar trebui să revină la orice centru operațional al întreprinderii din statul membru de stabilire cel târziu la sfârșitul zilei de miercuri, 25 mai 2022 (ora 23:59).

Cum sunt luate în calcul sărbătorile legale și weekendurile în calculul celor 8 săptămâni?

În conformitate cu normele UE privind calcularea termenelor, a datelor și a expirării termenelor (vezi Reg. (CEE, Euratom) nr. 1182/71), dacă ultima zi a unui termen exprimat în săptămâni este o zi de sărbătoare legală, o duminică sau o sâmbătă, termenul se încheie la expirarea ultimei ore a următoarei zi lucrătoare. Având în vedere că obligația se referă la întoarcerea vehiculului în statul membru de stabilire, sunt relevante numai sărbătorile legale din statul membru respectiv.

Prin urmare, de exemplu, dacă vehiculul părăsește centrul operațional în orice moment al zilei de vineri, 25 martie 2022, termenul de 8 săptămâni s-ar încheia sâmbătă, 21 mai 2022. Întrucât ultima zi a acestei perioade este o sâmbătă, se consideră că perioada se încheie la ora 23:59 a următoarei zile lucrătoare, și anume luni, 23 mai 2022.

Cum ar trebui o companie de transport să demonstreze că și-a îndeplinit oblicația?

Autoritățile competente ale statelor membre în care este stabilită întreprinderea de transport sunt obligate să efectueze controalele necesare pentru a verifica și a monitoriza respectarea cerinței prevăzute la Art. 5 alineatul (1) litera (b) din Reg. (CE) nr. 1071/2009; autoritățile competente ale altor state membre în care sunt active vehiculele ar trebui, de asemenea, să verifice respectarea acestei cerințe.

În acest scop, ele pot utiliza toate mijloacele proporționale și eficace pentru a verifica respectarea obligației. Întreprinderile de transport sunt obligate să prezinte dovezi clare că vehiculele aflate la dispoziția lor se întorc la unul dintre centrele operaționale din statul membru de stabilire în termen de opt săptămâni de la plecarea din statul membru respectiv. Acestea ar trebui să poată utiliza orice dovezi pentru a demonstra respectarea acestei cerințe. În cazul unui control rutier, întreprinderea ar trebui să aibă întotdeauna posibilitatea de a demonstra ulterior respectarea obligației, prin documente și dovezi disponibile la sediul întreprinderii.

Autoritățile competente ale statului membru în care este stabilită întreprinderea de transport trebuie să coopereze cu orice altă autoritate prin intermediul Sistemului de informare al pieței interne, așa cum se indică la întrebarea 9. Evaluarea completă a acestor dovezi este efectuată de autoritățile de control ale statului membru în care este stabilită întreprinderea, sub controlul autorităților judiciare relevante.

În practică, întreprinderile pot prezenta, la cererea autorităților, orice document care indică prezența vehiculului la locul de stabilire în ultimele 8 săptămâni și/sau o dată la 8 săptămâni. Aceste documente pot fi, de exemplu, înregistrările tahografului, registrele de sarcini ale conducătorilor auto sau scrisorile de trăsură.

Datele tahograf pot fi utilizate ca dovadă?

Datele tahografului pot fi utilizate pentru a arăta că un anumit vehicul s-a întors la un moment dat în ultimele 8 săptămâni în statul membru în care este stabilită întreprinderea. Pentru vehiculele echipate cu un tahograf inteligent în conformitate cu Reg. (UE) nr. 165/2014, datele tahografului pot fi utilizate și pe perioade mai lungi pentru a demonstra că vehiculul s-a întors la unul dintre centrele operaționale ale întreprinderii din statul membru respectiv. Controlul tahografelor poate avea loc în timpul controalelor rutiere sau al controalelor la sedii și este o modalitate fiabilă și eficace de a demonstra conformarea la cerința privind întoarcerea vehiculului.

În cazul unui control rutier, întreprinderea ar trebui să aibă întotdeauna posibilitatea de a demonstra ulterior respectarea obligației, prin documente și dovezi disponibile la sediul întreprinderii.

Cum ar trebui să se desfășoare cooperarea între statele membre?

Atunci când datele disponibile la bordul vehiculului sau aflate în posesia conducătorului auto nu sunt suficiente pentru a certifica respectarea sau nerespectarea cerinței privind întoarcerea, controlul respectării cerinței de întoarcere a vehiculului ar trebui efectuat prin cooperarea între autoritatea de control din statul membru în care își desfășoară activitatea întreprinderea și autoritățile competente din statul membru în care este stabilită aceasta.

Într-adevăr, autoritățile competente ale statelor membre au obligația, în temeiul articolului 18 din Reg. (CE) nr. 1071/2009, de a coopera îndeaproape și de a-și oferi rapid asistență reciprocă și orice alte informații relevante pentru a facilita punerea în aplicare și asigurarea respectării regulamentului respectiv.

Autoritățile competente ale oricărui stat membru trebuie, în special, să răspundă solicitărilor de informații din partea tuturor autorităților competente din alte state membre și să efectueze controale, inspecții și investigații privind respectarea de către operatorii de transport rutier stabiliți pe teritoriul lor a cerinței de a avea un sediu real și stabil într-un stat membru, inclusiv a celei privind întoarcerea vehiculului.

Această cooperare administrativă și asistență reciprocă între autoritățile competente ale statelor membre se desfășoară prin intermediul Sistemului de informare al pieței interne (IMI), instituit prin Reg. (UE) nr. 1024/2012.

Din aceeași categorie...

Back to top button