Până când meseria de șofer profesionist va deveni istorie, mai avem ceva timp să ne amintim cum se odihneau camionagii din trecut.
Cei mai mulţi dintre cei care conducem astăzi camioane, nu au experimentat dormitul regulat pe scaun, printre volan şi schimbătorul de viteze, într-o cabină de 1.5 m lăţime interioară.
Senzaţia este comparabilă, de departe, cu dormitul într-un furgon de 3.5 tone contemporan – de altfel, un ”sport” practicat în continuare de prea mulţi români. Însă, părinţii şi bunicii şoferi chiar nu aveau altă opţiune în era comunistă. „Parcul socialist de camioane” era compus doar din vehicule din ”ţările prietene”.
Acestea fie aveau cabina retrasă gen SR, ZIS şi Belaz sau aveau cabina avansată gen Skoda 706 cu 4 scaune şi niciun pat. Cu o viteză medie de sub 50 km/h, cursele lungi se încheiau cu mâncatul din ladă şi dormitul în cabină. Dacă mai aveai cu tine şi un delegat, chiar trebuia să te gândeşti la o altă soluţie.
Din poveştilor lor, aflăm că mai ales vara dormeau fie sub camion, fie în caroserie, pe unde aveau loc să se întindă. Abia după preluarea licenţei de la MAN și-au mai putut întinde oasele.
Prin alte părţi de lume, vechii şoferii o duceau o idee mai bine.
Până prin anii ’50, inclusiv în Europa, constructorii de camioane nu-şi prea produceau cabinele în uzinele proprii, ci apelau la carosieri externi pentru fabricarea acestora.
VEZI ȘI: Camioane blocate pentru parcare ilegală pe timp de noapte
Pe de altă parte, legile nu erau atât de stricte, aşa că şoferii ori proprietarii camioanelor îşi instalau cuşete în spatele, deasupra ori dedesubtul (!) cabinei sau acolo unde se putea îşi montau „dormitorul” în caroserie, în sau sub semiremorcă.
Fără caznele lor, astăzi, șoferii de camion nu se odihneau în paturi adevărate, cu saltele moderne. Chiar şi suprapuse.
După cum bine ştim cu toţii, dimensiunile cabinelor europene au ajuns la limita maximă a spaţiului. Perfecţionările se rezumă doar la calitatea organizării, a dotărilor şi a execuţiei în sine.
Pe alte meridiane (şi paralele), unii au mai mult spaţiu interior la dispoziţie.
Asta poate însemna o viaţă mai bună, dar nu o şi garantează. Pat matrimonial, şifonier, frigider şi televizor sunt dotări relativ comune pentru camioanele americane cunoscute sub numele de „18 Wheelers”.
Cei dispuşi să cheltuie şi mai mult pe camioanele lor, ajung să le doteze cu o baie asemeni celor din rulote. Există acum nişte discuţii legislative pentru a lungi cabinele camioanelor europene.
Principalele motive invocate sunt eficienţa aerodinamică mai bună, siguranţa în caz de accident frontal şi, în fine, ceva mai mult spaţiu pentru cel care conduce camionul.
Dar, cum tendinţa este spre automatizare, cabinele nu vor mai apuca să fie extinse, ci este posibil să dispară complet.
