De ce nu merge transportul intern? Iată câteva dintre motive!

De ce nu merge transportul intern? Iată câteva dintre motive!

Nu e un secret pentru niciun român care activează în industria de transporturi din România faptul că transportul intern e un fiasco total cu gravă tentă de cataclism.

Însă, la întrebarea ”De ce?”, majoritatea s-ar grăbi să dea vina pe infrastructura deficitară la nivel de evul mediu sau egală cu vechimea Mioriței. Ceea ce nu e nici 100% adevărat, dar nici complet greșit.

Sigur că potecile noastre asfaltate, unele cu gard pe mijloc, îngreunează mutarea mărfurilor între marile zone industriale și comerciale ale României, dar nu este singurul element care o face și nici măcar cel determinant.

Precum în proverbul suburban ”dă-i prostului o barieră și l-ai făcut Dumnezeu”, în transporturi funcționează cu succes zicala “dă-i frustratului un stivuitor (sau o funcție în logistică) și l-ai făcut Dumnezeul Dumnezeilor”.

Șofer fiind, prin 2014, am aflat cu stupoare la un depozit logistic de prin Timișoara că în România trebuie să dai șpagă stivuitoristului dacă vrei să-ți descarce camionul.

Mai mult, m-a frapat faptul că tuturor celorlalți șoferi (și dispecerului cu care lucram la acea vreme) li se părea o treabă absolut normală să-i dau eu bani unui nimuruc ca să-și facă jobul pentru care-l plătea multinaționala.

Dincolo de corupția cronică din țara lu’ Țepeș Vodă, miserupismul generalizat și obrazul cu șorici gros de porc al angajaților din logistică, mai trebuie remarcat și comportamentul obsesiv-compulsiv al companiilor consumatoare de transporturi de a aduna camioane în așteptare prin parcări, zone industriale sau chiar pe drumuri și de a folosi camioanele pe post de depozite pe roți.

VEZI ȘI: Producătorul ZF se extinde în domeniul vehiculelor autonome

Demnă de remarcat mai e și lăcomia caselor de expediții care se grăbesc să-și vândă cursele și să-și încaseze comisioanele de la clienți.

Nu o dată am avut surpriza să iau curse de pe bursă cu data curentă și să constat, când a ajuns camionul la încărcare, că numărul de referință era programat peste două zile.

Abia după ce reușim să izbândim prin jungla birocratică, lacomă, coruptă și miseruptică descrisă mai sus, vine rândul infrastructurii să ne pună… gropi în roate.

Precum în clasicul proverb “până la Dumnezeu, îți mâncă sfinții sufletul”, la noi e “până la infrastructură îți spargi capu’ de nervi cu toți trepanații”.

În tot acest timp, UNTRR se ocupă cu un mare nimic, “se arată mirată și consternată” și face doar gargară ieftină punându-și fustele-n cap la fiecare modifacare legislativă de prin statele în care activăm, în loc să încerce să facă puțină ordine și să se ocupe serios de problemele care le sunt mult mai aproape și mai la îndemână.

Dar să fie membri cotizanți și să pară că mișcăm ceva, zic.

Follow #infotrucker

1 comentariu

  1. Danciu

    27/11/2017 at 8:40 PM

    Mare adevăr!!

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.