De ce prețul de transport în Europa stagnează, dacă cererea este în creștere?

De ce prețul de transport în Europa stagnează, deși cererea este în creștere?

Paradoxal, deși cererea de transport în Europa este în creștere, prețul de transport stagnează, și asta în condițiile în care consumabilele, camioanele și taxele se scumpesc.

De ce, vă întrebați? Un posibil motiv ar putea fi habarniștii din transporturi, care au impresia că știu ei ce și cum.

Fel de fel de dubioși din cele mai obscure și întunecate zone ale economiei “o pun de-o firmă de transporturi”, că au auzit ei că acolo se fac bani fără bătaie de cap.

D-aici se pleacă pe două variante: ori proaspătul boss de camioane caută vreun mamager de transport care să se ocupe ori caută o spediție care să-i preia camioanele.

Invariabil în următoarea etapă omul de afaceri se lasă păcălit de sumele mari care circulă pe contractele și comenzile de transporturi.

Așa că mai bagă câteva leasing-uri, că socoata simplă spune că dacă faci 1.500 de euro profit/camion pe lună, mai multe camioane egal mai mult profit.Așa, ca la grădinița contabililor.

Nu cu mult după ce firma împlinește cinci camioane, magnatul își spune în barbă: Heh, păi ce fel de patron sunt eu dacă n-am vreun Porsche sau măcar vreun Seria 7 care să îmi scuture ficații prin gropi?

Așadar, bagă încă un leasing de minim 3.000 de euro pentru o mașină pe care oricum nu o folosește, că nu-i place să-și deranjeze organele interne cu suspensie sport.

Nu după mult timp încep socotelile să dea cu virgulă și cu minus.

Așa că se vor căuta vinovați: de obicei șoferii, că merg ca nebunii și consumă mult, că le place numa’ pe autostrăzi, că virează prea mult și uzează excesiv cauciucurile, că fac kilometri paraziți până la alimentară etc.

Deci încep opririle de bani pe motive din ce în ce mai minunate.

Când încep șoferii să plece și să stea mulgătoarele de leasing la gard, proprietarul de flotă se repliază și încearcă manevra cu: la ce-l plătesc atâta p-ăsta, să stea degeaba la calculator?

Oricum profit nu face, mai bine mă ocup eu.

În varianta hard, în etapa asta, patronul își cheamă la ordine nevasta/iubita/amanta/sora/fratele, fiecare după posibilități, care lucrează pe mai puțin sau chiar degeaba. Și dacă i-ar da aceeași bani, măcar rămân în familie, nu?

VEZI ȘI: Vehiculele de șantier din portofoliul IVECO testate la Valtice în Slovacia

Astfel ajung să comande flote “le dames dans le transport routier”, care până mai ieri coordonau maxim bonele și femeile de curățenie.

Astfel ajung amantele care până mai ieri aveau termen fix doar la unghii și păr să jongleze cu programe de conducere, restricții și termene de livrare.

Astfel ajung oameni cu experiență în transporturi să dea explicații unora care au impresia că industria de transporturi și bursele sunt doar niște piețe în care negociezi cu niște băbuțe drăguțe de la țară prețul la leuștean.

Bineînțeles că în cele mai multe cazuri, în etapa următoare lucrurile se adâncesc și, negăsind alți vinovați – că nu te pui rău cu neamurile pentru niște amărâți de șoferi – păgubitul se duce din nou pe capul șoferilor cu fel de fel de pretexte.

Culmea e că firmele astea rezistă mult și bine și o fac doar pe spatele șoferilor.

Genul ăsta de afaceriști fac orice în afară de lucrul cu care trebuie început: un calcul de eficiență.

Își bulucesc toți camioanele pe Brennero doar pentru a vedea un preț cât mai mare plătit/km.

Își uzează excesiv camioanele cu curse pe coclauri doar pentru că par bine plătite, deși se îngroapă în facturi de carburanți și serviceuri.

Își canibalizează angajații de pe toate nivelele fără să înțeleagă că direcția pe care o dau ei înșiși permite doar o anumită (in)eficiență și caută vinovați în toate părțile deși singurii vinovați sunt chiar ei.

Ei sunt ăia, care, furați de aparenta creștere a pieței de transporturi, se înfig într-un domeniu cu care n-au legătură și nici nu vor să plătească expertiza.

Ei sunt cei care consideră că angajații primesc prea mult și nu livrează nimic, care cred că dacă firma și camioanele sunt ale lor doar ei au dreptul la bani.

Restu’ să sclavească, dacă se poate gratis, să aibă patronu’ bani de Bentley și vacanță, să aibă „le dames” care de obicei e pusă pe post de tablou și microfon de ascultare în birou bani de silicoane și unghii cu gel.

Ei sunt țoapele și habarniștii din transporturi!

Follow #infotrucker

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.