Diferența dintre transport pentru terți și transport în cont propriu

Când un transport de mărfuri este considerat “în cont propriu” și când “pentru terților”? O întrebare care nu-și găsește întotdeauna un răspuns la prima vedere.

Există legislații naționale și directive UE care fac distincția între transport în cont propriu și transport pentru terți (comercial).

Potrivit definiției, transportul rutier de mărfuri este acel transport realizat cu ajutorul unui autovehicul dedicat de la un punct la altul pe rețeaua de drumuri publice.

Atunci, de ce există o distincție în cazul camioanelor care fac atât în transport în cont propriu, cât și transport pentru terți? Motivul este legat de reglementările în domeniul transporturilor, de aspectele legate de controlul oficial și de acordarea de licențe pentru transportul comercial care utilizează infrastructura publică.

În fiecare stat UE se pot aplica norme ușor diferite, dar acestea trebuie să fie conforme cu Directiva UE 1071/2009/CE privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri.

Transport rutier de mărfuri în cont propriu

Transportul în cont propriu, o subcategorie a transportului rutier de mărfuri, este utilizat exclusiv în scopuri interne ale unei întreprinderi. Acesta poate fi efectuat numai cu autovehiculele proprii ale întreprinderii sau închiriate în acest scop și, în majoritatea cazurilor, cu personalul propriu al întreprinderii. Există și cazuri în care șoferii sunt proprietari ai autovehiculelor de transport sau lucrători temporari.

Pot fi transportate numai bunurile care fie aparțin întreprinderii, fie sunt direct legate de procesele interne ale întreprinderii. De asemenea, transportul trebuie să fie o activitate auxiliară în cadrul operațiunilor companiei.

Transportul în afara întreprinderii este considerat transport în cont propriu numai dacă servește utilizării bunurilor de către întreprindere. Din cauza reglementărilor legale privind activitățile auxiliare, furnizorii de servicii de transport sunt excluși de la început ca părți implicate în transportul în cont propriu.

Transport rutier de mărfuri pentru terți

Transportul pentru terți (sau transportul rutier de mărfuri) este transportul comercial de mărfuri cu autovehicule dedicate. În conformitate cu reglementările naționale, există licențe de transport pentru terți pentru o greutate brută a vehiculului de până la 1,5 tone, 3,5 tone sau care depășește 3,5 tone (în fiecare caz, inclusiv semiremorcile).

De obicei, este vorba de un furnizor de servicii care transportă mărfuri din punctul A în punctul B, în numele unei companii. Spre exemplu, componente auto de la un furnizor la un producător auto, fruncte și legume de la un producător la un depozit etc.

Diferența stă în detalii

În funcție de țară, diferențele dintre cele două tipuri de transport stau în detalii. Astfel, deoarece reglementările pot fi confuze și sunt esențiale pentru aspectele legate de licențiere și asigurare, se recomandă ca, în caz de îndoială, companiile să solicite sfatul unei autorități competente.

Spre exemplu, pentru transportul în cont propriu există obligația de notificare, iar pentru transportul pentru terți de licențiere. Licențele și specificațiile necesare pentru efectuarea transportului comercial de mărfuri pot varia în funcție de țara sau regiunea în care vă desfășurați activitatea.

VEZI ȘI: Permis de camion de la 17 ani?

În UE, furnizorii de transport rutier de mărfuri trebuie să se înregistreze la autoritatea vamală națională din țara lor de origine.

În cazul operațiunilor transfrontaliere, se aplică aceleași reguli atât pentru transportul în cont propriu, cât și în cel pentru terți, reglementate de Directiva UE 1071/2009. Cu toate acestea, și în cazul transportului internațional, numai angajații întreprinderii pot fi implicați ca șoferi.

Și obligațiile de asigurare diferă

În UE nu există o asigurare obligatorie pentru transportul pe cont propriu. Cu toate acestea, în unele țări, este obligatorie încheierea unei asigurări de răspundere a transportatorului atunci când acesta operează pentru terți. Această asigurare de răspundere profesională este, de asemenea, în interesul companiilor de transport înseși – la urma urmei, acestea transportă mărfuri care nu le aparțin.

Situația este diferită în cazul transportului în cont propriu, care implică, de obicei, bunurile proprii ale companiei. În consecință, nu există probleme de răspundere legate de deteriorarea bunurilor transportate. Cu toate acestea, întrucât bunurile proprii ale întreprinderii sunt expuse riscului de deteriorare în timpul transportului, există polițe de asigurare speciale pentru a acoperi daunele produse bunurilor transportate. O astfel de asigurare voluntară de transport pe cont propriu este o chestiune de considerente individuale de cost-beneficiu.

În concluzie, dacă doriți să faceți transport rutier în cont propriu sau să faceți transport pentru terți, trebuie să luați în considerare toate detaliile.