Duba electrică Mercedes-Benz LE 306 aniversează 45 de ani
În acest an, Mercedes-Benz LE 306, prima dubă a producătorului din Stuttgart propulsată electric, împlinește 45 de ani de la lansare.
Chiar dacă prezentarea Vision Van, noua inteligență emoțională a mărcii, stabilește noi standarde în materie de mobilitate electrică a viitorului, istoria dubelor Mercedes-Benz cu propulsie electrică nu începe cu acesta, ci cu Mercedes-Benz LE 306.
Dezvoltare vehiculelor electrice își are ideile în istoria automobilelor electrice Daimler de mai bine de 100 de ani, printre proiectele de pionerat regăsindu-se și Mercedes-Benz LE 306.
De altfel, pe modelul Mercedes-Benz LE 306 lansat pe 14 martie 1972 la Bruxelles, în cadrul simpozionului „Electric Vehicle Study Days” al Uniunii Internaționale a Producătorilor și Distribuitorilor de Energie electrică (UNIPEDE – Union Internationale des Producteurs et Distributeurs d’Énergie Électrique), stătea scris foarte clar: „Mercedes-Benz – prietenos cu mediul grație propulsiei electrice”.
În vara aceluiași an, Mercedes-Benz LE 306 a intrat în atenția publicului mondial grație flotei experimentale utilizate în cadrul Jocurilor Olimpice din 1972.
Mercedes-Benz nu a făcut singur prima dubă electrică, ci a colaborat ca și în prezent cu diferite companii. Astfel, Kiepe (producător de controlere electrice) și Varta (acumulatori) erau parteneri industriali implicați în dezvoltarea modelului Mercedes-Benz LE 306. Modelul LE 306 era bazat pe modelul standard cu motor termic, benzină (L 207 și L 307, 52 kW/70 CP) și cu motor diesel (L 206 D și L 306 D, 44 kW/60 CP).
Ca urmare a preluării Hanomag-Henschel de către Daimler-Benz AG, Mercedes-Benz a adăugat această dubă în propria gamă. Modelele ulterioare, T1 sau TN, cunoscute sub numele de „Bremen van” , modelele ulterioare T1 și TN, au fost dezvoltate în întregime in-house și prezentate în 1977.
Mercedes-Benz LE 306 era propulsat de un motor electric de curent continuu cu puteri cuprinse între 35 și 56 kW. Acesta era alimentat de la o baterie cu o greutate de 860 de kilograme și avea o capacitate de 22 de kilowați-oră. Acest lucru îi permitea lui LE 306 să transporte o tonă de marfă pe o distanță cuprinsă între 50 și 100 de kilometri, la viteze de până la 80 km/h.
Pentru a extinde gama de utilizare a dubei electrice, inginerii au conceput un sistem de schimb a unității de stocare a energiei, aceasta putând fi schimbată în câteva minute.
VEZI ȘI: NVIDIA și PACCAR vor dezvolta împreună tehnologie pentru vehicule autonome
Atunci când nu era utilizată, bateria putea fi, de asemenea, încărcată la rețeaua electrică.
Pentru a se încărca și în mers, germanii au dezvoltat un sistem de recuperare a energiei de frânare, astfel că, din energie cinetică se obținea energie electrică, care era ulterior stocată. De altfel, același principiu eficient de recuperare a energiei este utilizat și astăzi pe de vehiculele hibride sau electrice.
Tradiție îndelungată în propulsie electrică
În urmă cu 45 de ani, Mercedes-Benz LE 306 stabilea un punct de referință în drumul spre vehiculele comerciale electrice de astăzi. Acest lucru avea să fie semnalat de revista germană „Lastauto Omnibus” în ediția cu numărul 4 din 1972, care a spus despre prototipul prezentat la Bruxelles că „este ușor să distingi vehiculele Mercedes-Benz acționate electric de cele cu combustie internă”, și sunt mai ușor de operat decât vehiculele cu transmisie automată. Pe de altă parte, revista germană a criticat costul bateriilor și autonomia acestora.
Desigur, aveau toate motivele. Bateriile utilizate pe LE 306 erau din plumb și încă strâns legate de dispozitivele de stocare de tipul celor utilizate cu aproximativ 70 de ani în urmă, la începutul secolului al XX-lea.
Din 1906 până în 1912, Daimler-Motoren-Gesellschaft (DMG) a fabricat Mércèdes Électrique, vehicul electric cu motoare și baterie în butucul. Acestea au fost disponibile în numeroase variante de caroserie de la autoturisme la vehicule comerciale până la camioane de pompieri. În același timp, a fost produs modelul hibrid Mercedes Mixte.
Ambele tehnologii au fost resuscitate de inginerii Mercedes-Benz în jurul anului 1970. Încă din 1969, de exemplu, compania a prezentat modelul hibrid OE 302 la Salonul Auto International (IAA) din Frankfurt am Main.
După LE 306, Mercedes-Benz a dezvoltat propulsia electrică pentru mai multe tipuri de vehicule, care a inclus în mod regulat utilitare: T1 a servit ca bază pentru duba postală 307 E (1980) cu sarcină utilă 1.45 tone și o autonomie de 70 de kilometri, precum și vehicul municipal 308 E (1988). După ce au fost testate pe insula baltică Rügen o varietate de tipuri de baterii (clorură de sodiu-nichel, sodiu-sulf, nichel-cadmiu), MB 100 E (1992) a fost disponibil începând cu 1994, cu baterii de plumb cu gel.
Gama de vehicule electrice de distribuție Mercedes-Benz a crescut cu fiecare stagiu de dezvoltare. În 1995, Mercedes-Benz lansa Sprinter 308 E, care avea o autonomie de 100 kilometri, acesta fiind echipat cu baterii de înaltă energie, denumite zebra, în timp ce Vito 108 E (1996) putea parcurge până la 150 km cu o baterie de sodiu-nichel ce cântărea doar 420 kilograme.
Cu toate că piața auto contemporană nu este încă pregătită pentru utilizarea la scară largă a unor astfel de vehicule, producătorii de vehicule comerciale continuă activitatea de cercetare și dezvoltare pentru a aduce dubele cu emisii zero, cât mai aproape de utilizarea de zi cu zi, cu fiecare desen sau model de vehicul nou: Vito E-CELL cu acumulator litiu-ion (2010) sau recentul Vision Van, prezentat oficial publicului în 2016 în cadrul IAA Hanovra.
