La 45 de ani de la zborul cosmic al României, infotrucker.ro a realizat un interviu exclusiv cu Dumitru Prunariu, primul și singurul român ajuns în spațiu.
Pe 14 mai s-au împlinit 45 de ani de când România și-a înscris definitiv numele în elita explorării spațiului cosmic, prin misiunea istorică efectuată de Dumitru Prunariu, primul și singurul român ajuns în spațiu.
Pentru a marca această bornă istorică, vineri, 15 mai, GRAMPET Group, cel mai mare grup feroviar privat și operator logistic din Europa Centrală și de Sud-Est, a organizat evenimentul „Leon Prunariu 2026” – o călătorie specială la bordul trenului LEON, fabricat la Electroputere VFU Pașcani și operat de RELOC Craiova, pe ruta București-Brașov, pentru a omagia performanța românească în spațiu.
Traseul n-a fost ales întâmplător, Brașov fiind orașul natal al lui Dumitru Prunariu.
Evenimentul a cuprins momente memorabile la care au participat personalități marcante din întreaga lume, savanți, astronauți internaționali și figuri cheie ale explorării spațiale globale, veniți să celebreze nu doar un om, ci și un moment de cotitură în istoria științei.
Totul a început cu o întâlnire extrem de caldă și profundă cu comunitatea academică de la Universitatea „Transilvania” din Brașov, orașul natal al cosmonautului.
Ulterior, festivitățile s-au mutat într-un cadru solemn la Academia Forțelor Aeriene „Henri Coandă”. Aici, recunoașterea valorii sale de pionierat a fost imortalizată prin denumirea unuia dintre principalele amfiteatre ale instituției: Amfiteatrul „Dumitru Prunariu”.
Prezentă la acest eveniment de prestigiu național, echipa infotrucker.ro a avut onoarea de a-i adresa câteva întrebări primului și singurului român ajuns în spațiu, într-un dialog fascinant care face puntea între trecutul istoric și viitorul comercial al zborurilor spațiale.
Reflecții la 45 de ani de la zborul istoric
La 45 de ani de la momentul care a dus România în clubul restrâns al statelor cu prezență umană în spațiu, l-am întrebat pe generalul (rtr) dr. ing. Dumitru Prunariu cum privește astăzi acel reper istoric și ce înseamnă pentru el această aniversare, atât din perspectivă personală, cât și profesională.
Mă simt cel mai bine acum, la aniversarea a 45 de ani. M-am simțit bine tot timpul. Am prieteni extraordinari care au venit să participe la această celebrare și, în același timp, dacă este să ne referim la 45 de ani, desigur, timpul a trecut. Acei 45 de ani în urmă au rămas ca un moment istoric, ca un punct de cotitură, este adevărat. Cotitură nu numai pentru mine, pentru activitatea mea profesională, ci și pentru România, pentru că a intrat într-o nouă etapă a dezvoltării din punctul de vedere al științelor aerospațiale, ne-a răspuns Dumitru Prunariu.
Discuția a continuat în jurul impactului pe care zborul său cosmic l-a avut asupra imaginii și poziționării României în comunitatea internațională a cercetării aerospațiale.
L-am întrebat ce a reprezentat acea misiune pentru România și cât de mult i-a influențat ulterior responsabilitățile și activitatea internațională.
România s-a remarcat ca fiind al 11-lea stat din lume care are un cosmonaut ce a efectuat în numele ei experimente științifice în spațiul cosmic. Eu am fost al 103-lea din lume. Dar acel lucru nu a făcut decât să mă oblige ca, în continuare, să demonstrez că toată acea alegere nu a fost întâmplătoare și că eu chiar pot să fac mai mult din punctul acesta de vedere și să aduc România în organizații internaționale, în proiecte importante, să o promovez la Organizația Națiunilor Unite etc, a răspuns Prunariu.
Vacanțele pe orbită și costurile realității
În contextul dezvoltării accelerate a industriei spațiale private și al apariției conceptului de turism spațial, l-am întrebat pe Dumitru Prunariu dacă își imaginează un viitor în care accesul în spațiu să devină posibil și pentru oamenii obișnuiți, inclusiv sub forma unor vacanțe petrecute pe orbită.
Sigur, dacă aveți bani! Orice om obișnuit care are câteva milioane de dolari poate să meargă în vacanță în spațiul cosmic, chiar și acum. Vedeți, o lansare în spațiul cosmic este costisitoare, nu este un zbor cu avionul. Consumă foarte mult combustibil, consumă resurse umane pentru pregătire… Desigur, și aviația a trecut prin același lucru, dar una este să încarci un avion cu 200 de pasageri și alta este să încarci o navă cosmică cu 4 sau 6 pasageri. Deci, costul per pasager este total diferit. Iar la zborurile pilotate acum, costul per pasager se dovedește a fi cam 65 de milioane de dolari. Aici, aș spune, poate pentru viitoare avioane care vor zbura pe orbită cosmică și vor ateriza – plecați din New York și aterizați la Tokyo, să spunem – și vor face două ore sau trei ore maximum, probabil că biletul se va ridica la câteva zeci de mii de dolari. Dar, oricum, nu va fi 200 de dolari sau 300, cât e un bilet de avion acum dacă pleci în vacanță.
Limitele inteligenței artificiale
Având în vedere dezvoltarea accelerată a inteligenței artificiale și rolul tot mai important al tehnologiei în misiunile aerospațiale moderne, am fost curioși să aflăm de la Dumitru Prunariu cum vede raportul dintre om și tehnologie în explorarea spațiului și dacă inteligența artificială ar putea, la un moment dat, să reducă rolul factorului uman.
E interesantă întrebarea. În primul rând, tehnologia este din ce în ce mai complexă, este din ce în ce mai sofisticată, implică software foarte performant, implică din ce în ce mai multe elemente de inteligență artificială. Iar omul rămâne, în continuare, o ființă care trebuie să știe să controleze această tehnologie. O ființă care, în spațiul cosmic, trebuie să aducă și etică și moralitate, pe care inteligența artificială nu le are, nu le recunoaște.
Pornind de la această idee, am dus discuția spre vulnerabilitatea umană în condițiile extreme ale spațiului cosmic și l-am întrebat dacă viitorul explorării spațiale va însemna o dominare a tehnologiei asupra omului sau, dimpotrivă, o conștientizare mai profundă a limitelor biologice ale corpului uman.
De asemenea, omul, pe lângă faptul că poate să facă acest lucru și trebuie să-l facă, este totuși o ființă fragilă. Omul în spațiul cosmic înseamnă multe modificări în organismul uman, vulnerabilizarea lui. Zborurile de foarte lungă durată duc la efecte uneori ireversibile. Și atunci, desigur, vom folosi tot mai multă tehnologie, dar nu vom putea niciodată să înlocuim complet omul.
Experiența unică a spațiului cosmic
Am întrebat ce anume din experiența reală la bordul unei navete nu poate fi replicat în simulatoare și ce trăiri specifice spațiului cosmic nu pot fi simulate pe Pământ.
Probabil că toată starea pe care o ai ajungând în spațiul cosmic, sentimentele pur umane pe care le ai, trăirile pe care le ai, care nu se pot simula în simulator. Simulatorul este undeva la sol și nu este dinamic. În simulator ai exact interiorul navei cosmice, exact comenzile navei cosmice, totul se transmite la un simulator extern care ia decizii, care interpretează ce faci tu, care poate să-ți simuleze situații de avarie… dar oricând se întâmplă ceva deosebit, ai deschis ușa și ai ieșit. În spațiul cosmic nu mai există acest lucru. Și orice mică defecțiune creează o tensiune suplimentară, îți creează niște trăiri deosebite. Apoi, imaginea Pământului văzut de sus. Degeaba o vezi pe video, degeaba o vezi la televizor – nu e aceeași trăire ca atunci când vezi Pământul real, de acolo de sus, și știi ce se întâmplă acum și vezi ce este jos în acel moment.
Am dorit să aflăm dacă experiența spațială a fost însoțită de visuri sau coșmaruri, astfel că, l-am întrebat dacă a avut vreodată astfel de experiențe în timp ce se afla la bordul orbital.
Coșmaruri n-am avut niciodată. (zâmbește) Dar visuri mai aveam, din când în când. Da, aș dori să mai merg. O lună de zile aș mai zbura în condițiile de acum.
Viitorul explorării spațiale și educația tinerilor români
Am încheiat interviul cu o întrebare legată de tinerii din România, studenți pasionați de spațiu și știință. Cum ar trebui statul român să încurajeze aceste talente astfel încât să aibă acces efectiv la oportunități în domeniul aerospațial?
În primul rând, trebuie să se creeze un sistem care să asigure cu adevărat dezvoltarea lor. Un sistem de învățământ eficient, un sistem care să nu se bazeze pe memorare. Pe analiză critică trebuie să se bazeze. Copiii nu învață în școală să facă o analiză critică asupra a ceva, ei iau și înghit, efectiv, ceea ce află și o transmit mai departe ca pe o informație veridică. Deci nu poți să faci cercetare avansată, nu poți să faci spațiu cosmic cu copii care învață în forma aceasta. Dar alții chiar sunt pasionați și chiar își dezvoltă abilități.
Avem în țară copii foarte talentați, studenți foarte talentați, pe lângă o mare masă care, mă rog, se cam pierde. Deci aceștia trebuie încurajați prin diferite forme: prin burse, prin programe speciale, prin stimulente pentru cei mai buni, pentru a aborda domenii științifice. Dumitru Prunariu.
Vedeți, un stat nu poate să trăiască numai din comerț și numai din activități juridice sau numai din activități culturale. Desigur, sunt foarte importante și acestea, dar un stat care vrea să conteze pe plan internațional are nevoie de tehnologie de vârf, are nevoie de oameni competenți care să o creeze. Iar educația aceasta a tinerilor va crea o bază de selecție foarte largă pentru a obține din ea câteva vârfuri care chiar să conducă domeniile de activitate.
Prin aceste cuvinte transmise direct noii generații de militari la Brașov, Dumitru Prunariu a arătat clar că marcarea a 45 de ani de la zborul său nu este doar un exercițiu de nostalgie istorică.
Dincolo de cifre, tehnologii comerciale și strategii de apărare, lecția fundamentală a unicului astronaut român rămâne neschimbată: valoarea inestimabilă a factorului uman și responsabilitatea comună de a proteja o planetă care, privită de sus, își dezvăluie fragilitatea absolută.
