Evoluția interioarelor autoutilitarelor Mercedes-Benz din 1911, până în prezent

Evoluția interioarelor autoutilitarelor Mercedes-Benz din 1911 până în prezent
O scurtă istorie despre evoluția interioarelor autoutilitarelor Mercedes-Benz, de la primul model apărut în 1911 și până în prezent.

La fel ca în cazul camioanelor Mercedes-Benz, evoluția interioarelor autoutilitarelor producătorului german reflectă progresul tehnic realizat de-a lungul deceniilor. Noul Sprinter demonstrează cum șoferii își pot îndeplini sarcinile într-un mod eficient și ergonomic. Dar lucrurile nu au stat așa de la început. De aceea, Mercedes propune o scurtă istorie a interioarelor utilitarelor sale.

Evoluția interioarelor autoutilitarelor Mercedes-Benz din 1911, până în prezent

În 1911, era lansată pe piață furgoneta de livrare Benz-Gaggenau Lieferungswagen cu acoperiș pliant. Fabricat între 1991 și 1916, Benz-Gaggenau Lieferungswagen era echipat cu o coloană de direcție înclinată (diferit față de predecesorii lui), însă orice mișcare necesita un efort major din partea operatorului.

Pârghiile suplimentare de pe volan erau utilizate pentru a regla funcțiile motorului (sincronizarea aprinderii și amestecul aer-combustibil). Alături de farurile principale, Benz putea instala și un reflector, extrem de util pe străzile încă neiluminate ale multor orașe. La fel ca în cazul multor vehicule ale vremii, șoferul stătea în afara caroserie, dar era protejat de o prelată pliantă. Încălzirea era încă un vis.

În 1926, apărea Mercedes-Benz L1 cu parbriz pliabil. În anul fuziunii dintre Daimler-Motoren-Gesellschaft și Benz & Cie, compania a lansat utilitara Mercedes-Benz L1. Vehiculul era disponibil fie ca utilitară sau camion, în funcție de caroseria montată și de sarcina utilă disponibilă.

Cea mai importantă inovație de atunci pentru șofer și ajutorul lui era cabina închisă cu geamuri laterale. În plus, parbrizul era unul rabatabil, ceea ce însemna că în zilele călduroase se puteau răcori mai ușor.

În 1955, apărea Mercedes-Benz L 319 cu cabină peste motor. În 1955, Republica Federală Germania se afla în mijlocul unui boom economic. Comerțul și industria au necesitat mijloace de transport adecvate pentru a face față fluxului tot mai mare. Cu L 319, Mercedes a avut răspunsul corect.

Prima utilitară independentă a compania avea o cabină peste motor și a reprezentat adevăratul precursol a numeroase generații de utilitare de succes, până la actualele serii de Sprinter și Vito.

VEZI ȘI: Centru mobil de vaccinare bazat pe modelul electric MAN eTGE

Parbrizul era înclinat și a fost fabricat dintr-o singură bucată, iar tablul de bord dispunea de un vitezometru și un indicator pentru lichidul de răcire. La avea vreme, indicatorul de combustibil încă nu-și avea locul în dreptul instrumentarului de bord, șoferii fiind nevoiți să calculeze distanța obținută cu un plin de 60 de litri.

Schimbătorul de viteze de pe volan a fost un precursor al actualului joystick folosit de Mercedes în gama de utilitare. În plus, pe L319, luminile de semnalizare și claxonul erau activate printr-un indel de semnal aflat pe volan.

Motorul instalat longitudinal se continua în cabină și nu doar că făcea dificlă deplasarea șoferului către scaunul copilotului, dar zgomotul generat era unul mare.

Mercedes L 406 D (Dusseldorfer) cu acces ușor. În 1967 a apărut noul L 406 D, adesea numit Dusseldorfer (cu trimitere la locul în case se produce). Spre deosebire de vehcul L 319 au existat modificări la nivelul cabinei (deși motorul încă era prezent acolo), în dreptul geamurilor laterale și la nivelul schimbătorului de viteze (schimbarea treptelor se făcea cu o manetă lungă poziționată convențional). În 1977 apare o versiune TN (ulterior denumită T1) a lui Dusseldorfer care îmbunătățea spațiul din cabină.

Primul model Sprinter a apărut în 1995
După aproape un milion de unități T1 produse, utilitara a fost înlocuită în 1995 de prima generație Sprinter. Noua generație de autoutilitare a continuat în mod constant conceptul predecesorului său cu un sistem de tracțiune spate cu tracțiune ridicată, patru greutăți brute posibile ale vehiculului, un număr mare de variante și o gamă largă de motoare.

Caracteristicile speciale ale Sprinter-ului includeau și designul său modern, precum și cabina spațioasă care acum se apropia mult mai mult ca design și materiale de standardele autoturismelor.

Deoarece partea din față a vehiculului fusese din nou alungită în comparație cu T 1 și motorul era deplasat mai departe, acum era disponibil și mai mult spațiu pentru picioare (chiar și într-o configurație cu 3 locuri). Scaunul șoferul era reglabil pe înălțime, au apărut butoane de comandă pentru sistemul de climatizare, panouri de uși îmbrăcate, airbag pentru șofer și centuri de siguranță în 3 puncte.

În 2000, Sprinter a primit un facelift, iar utilitara a primit o mulțime de modificări. A fost reproiectat panoul de bord, iar schimbarea treptelor de viteză va fi realizată cu ajutorul joystick-ului.

În 2006 apare o nouă generație Sprinter, mult mai modernă și cu și mai multe versiuni. Și în acest caz, trecerea a fost puternic sesizabilă, existând și mai multe asemănări la interior cu autoturisemele.

Din 2018, Sprinter are o nouă generație, iar aceasta se ridică la nivelul excepțional al vehiculelor Mercedes-Benz. Panoul de bord digital cu sistem de infotainment MBUX, materiale de calitate și sisteme moderne de siguranță. Acestea sunt elementele principale care au transformat Sprinter dintr-o utilitară clasică, într-un vehicul care deservește și șoferii nu doar businessul.

Follow #infotrucker