Impunerea unui salariu minim în transport, ar putea reduce evaziunea fiscală

Plecând de la propunerea impunerii unui salariu minim obligatoriu pentru șoferii profesioniști la nivelul Uniunii Europene venita din Italia, ne-am gândit să facem un comentariu asupra unui aspect care a ținut capul de afiș la sfârșitul anului trecut, impozitarea diurnei șoferilor profesioniști.

Scopul? Reducerea evaziunii fiscale din sectorul de transport rutier din România. Aparent cele doua subiecte nu au nicio legătură, însa, în esență lucrurile vizează același aspect, cel economic.

După cum știți, propunerea de impozitare a diurnelor șoferilor profesioniști a venit din partea ANAF, care, in cadrul unui program pilot a efectuat controale la mai multe companii de transport, perturbând activitatea acestora.

Mai mult, ANAF dorea ca această impozitare sa fie făcuta retroactiv, pe ultimii trei ani, ceea ce ar înseamnă falimentul întregului sector de transport. Si nu dispariția companiilor de transport ar fi o problema, cât numărul mare de șomeri rezultat. Într-un final lucrurile s-au calmat după ce ANAF, a suspendat controalele pe aceasta tema, pentru a putea face o analiză.

Statul roman a „mirosit” un lucru ce este evident de mai mult timp, ca prin acordarea diurnelor către șoferi, o mare parte din firmele de transport „sifonează” bani, fentând astfel plata taxelor către stat.

Evidentele in aceste cazuri merg pana într-acolo încât, orice patron de transport cu cinci camioane, își permite luxul unei mașini personale de peste 100.000 de euro, în condițiile în care acesta se plânge continuu că este greu. Mai ales la angajați.

Păi, dacă este așa greu, mergem cu Loganu’, nu cu Merțanu’.

Evident că, impozitarea diurnelor este abuzivă, mai ales în condițiile în care doar diurnele din sectorul de transport rutier se doreau a fi impozitate, însă la fel de evident este si faptul ca, șoferul profesionist din România nu are niciun fel de protecție socială, acesta fiind remunerat cu minimul pe economie, plus respectiva diurna calculată cumva la zi sau kilometru, care astfel devine o struțo-camilă.

Așadar, în baza luptei de combatere a evaziunii fiscale din sectorul transporturilor din România, Guvernul României ar trebui să analizeze posibilitatea introducerii unui salariu minim pentru șoferii profesioniști, în baza unor criterii tehnico-economice conforme cu realitatea actuală, care să țină cont și de pregătirea profesională a acestora.

Pe lângă faptul că, reprezintă o metodă eficientă de a aduna bani la bugetul de stat prin impozitarea salariului, șoferilor profesioniști li s-ar oferi șansa unor condiții de munca decente, protecție sociala, recunoașterea profesionala etc.

În plus, aceasta măsura ar crește siguranța rutiera, șoferii nemaifiind supuși unei presiuni constante de a face kilometri pentru a primi un venit lunar decent, compus în peste 70% dintr-o nenorocită de diurnă.

Așteptam comentariile voastre pe aceasta tema, cu exemple dacă se poate. Chiar vrem să știm cum plătesc firmele de transport din România!