Noi suntem români sau… mai suntem români?

Mă întrebam zilele trecute după atâția ani petrecuți în Vest, dacă aș putea să mă mai reintegrez 100% în sistemul românesc, cel corupt.

Personal sunt un naționalist convins, oricând gata să mă iau la harță cu oricine pune la îndoială valorile și tradițiile românești. Totuși, în contextul în care am trăit, mai mult printre vestici în ultimii ani, oare România m-ar reintegra? Oare sunt pregătit să mă reintegrez?

Unii dintre voi probabil ați spune că încep texte de genul Raducioiu în aeroport, dar vă asigur că procentual, perioada stată în România în ultimii ani nu depășeste cu mult 15%, așadar este normal să îmi pun întrebarea?

Mai gândește cineva așa?

Sunt mii de șoferi români ca și mine care și-au petrecut ultimii ani prin diferite locații în Europa, ajungând în România maxim 2 – 3 luni pe an.

Oare cei ca noi, angajați la companii de transport românești, detașați prin contract perioade lungi de timp în străinatate, vor reuși la un moment dat să se reintegreze în sistemul romanesc?

Îmi pun această întrebarea în ultima perioadă pentru că a fost interesant să fiu român prin Vest, până acum, dar cum va fi să fiu din nou român în România?

VEZI ȘI: e-CMR poate crește viteza proceselor în transportul rutier de mărfuri

Sunt mulți care au renunțat demult la a fi români în buletin, se reîntorc doar pentru concedii și vizite scurte. Îi ironizam la un moment dat, dar cred că mă aflu într-o poziție mai ironică decât a lor. Nu am renunțat de-a lungul anilor la contractul românesc, la a munci și a plăti taxe statului roman, fiind convins că eu nu sunt ăla care imigrează, ci sunt încă român și mă leg de România cu orice preț, chiar și cu un contract de muncă, net inferior unuia din Vest.

Am preferat ca mulți alții să nu îmi expun familia unei mutări într-o altă țară, unei alte culturi și civilizații, încercând să creez un mediu prietenos și normal pentru ei în România.

Realizez însă ca timpul meu petrecut în țara natală de ani buni nu este cu mult mai mare decât al unui om care este mutat din România și revine acasa de câteva ori pe an în vacanțe.

Mă frămantă subiectul. Oare aș putea renunța definitiv la Vest? Oare o parte din noi, cei care muncesc în condiții asemanatoare cu ale mele chiar mai suntem muncitori ai României?

S-a creat un fel de segment hibrid prin aceste contracte de detașare, îmbrățisând condițiile și civilizația din Vest, dar legați prin familii și case în Est, în Balcani, în România.

Câți dintre voi ați încercat reintegrarea în sistemul românesc? Câți ați reușit asta? Să mă tem sau să mă grăbesc în a mă reintegra?

Cred că sunt mulți în situația mea, cel puțin câteva zeci de mii, pe unii îi întâlnesc zilnic în diferite locuri în Europa. Ar fi utopic să cred că voi găsi condiții vestice în România, dar oare este greșit să îmi doresc o Românie ca în Vest?

Asta mă face să par mai puțin naționalist?

Vă împărtășesc aceste gânduri în speranța că mai sunt și alții care au aceste frământări interioare de temerea reintegrării în sistemul național. Oare dacă ne dorim o Românie mai civilizată și mai puțin coruptă, alta decât cea din 2017, asta ne transformă în ignoranți, pe ideea că am uitat de unde am plecat?

Este un miraj „visul vestic”. Dar, este real visul romanesc?

Da, probabil gândesc prea mult uneori, dar îmi doresc o Românie ca afară, vorba cântecului. Românii vestici există și o parte din ei chiar vor să locuiască și să își crească copii într-o astfel de țară. E greșit și împotriva tradițiilor românești să ne dorim un trăi decent pe plaiuri mioritice?

Sunt pro România, oriunde și oricand, însă nu știu dacă România este pro reintegrare.

Trist este că s-a ajuns să-ți fie mai confortabil să locuiești în Vest decât în propria țară, decât pe pământul pe care te-ai născut. Paradoxal este că mulți fug de România, eu sunt unul dintre cei care s-ar întoarce, însă m-aș mai acomoda?

În viitorul apropiat sau mai îndepartat o voi face probabil și voi încerca să pun o „cărămidă” vestică pe pământul românesc.

Cărămidă cu cărămidă se ridică zidul, iar când fortăreața va fi gata, probabil că vom putea susține cu mândrie că „ne-am reintegrat”.

Ciudat să fi integrat în Uniunea Europeană, dar cel mai greu lucru să fie reintegrarea în țara ta, foarte ciudat. Ar trebui să fie cel mai natural lucru.

Sper că nu aduc atingere nimănui cu acest text, probabil șoferii „comunitari” vor întelege cel mai bine ideea.

Cu respect, un român care o să moară român, cu speranța că și România va redeveni… România.