Potrivit celor mai recente date Eurostat, numărul atestatelor pentru șoferii non-UE eliberate este în creștere, în special în Polonia și Lituania.
Scopul noului regulament european a fost de a reglementa utilizarea forței de muncă din afara UE pentru a evita concurența neloială, condițiile de muncă precare și amenințarea la adresa siguranței rutiere.
Dar sindicatele de transportul rutier trag un semnal de alarmă și vorbesc despre „noi sclavi” pentru a face față deficitului de șoferi.
„Cu toate acestea, putem observa că spiritul legislației este eludat: jumătate dintre șoferii non-UE nu au lucrat niciodată în țara companiei care i-a angajat, dar sunt plătiți în condițiile din aceste țări”, explică Roberto Parrillo, director general al sectorului de transport rutier și logistică al CSC-Transcom și președinte al sectorului de transport rutier al ETF (Federația Europeană a Lucrătorilor din Transporturi).
VEZI ȘI: Marea Britanie: Șofer de camion arestat pentru transportul de imigranți ilegali
Pentru a suplini lipsa de șoferi, conform noului regulament european, un transportator poate solicita autorităților competente din țara de origine să angajeze un șofer non-UE prin eliberarea unui atestat de conducător auto.
Cifrele au explodat în perioada 2012 – 2021
Potrivit Eurostat, din 2012 până în 2021, numărul atestatelor a explodat de la 44.316 pe an la 277.159 pe an, cu o creștere medie de 20%. Numai Polonia (132.265) și Lituania (81.928) reprezintă 77% din totalul atestatelor emise în cele 27 de țări europene.
„Există o strategie deliberată a unor grupuri de a angaja șoferi din țări terțe pentru a menține salariile cât mai mici și a câștiga astfel toate piețele. Acest lucru reprezintă un regres major pentru concurența loială, promovează dumpingul social și pune în pericol siguranța rutieră. Toate acestea sunt în detrimentul companiilor care folosesc numai șoferi angajați legal”, mai spune Parrillo.
Potrivit sindicatului, comisarul european pentru transporturi, Adina Valean, s-a declarat chiar mulțumită de numărul de șoferi non-UE și „nu pune în discuție exploatarea și concentrarea acestora în două țări din UE”.
