Alin Dicu, Managing Partner Asko Assekuranz, explică perspectiva asupra obligației expeditorului în situații specifice.
Aspect esențial prevăzut în mod expres de CMR și confirmat constant în jurisprudență: obligația expeditorului de a ambala, stivui și încărca marfa în mod corespunzător, astfel încât aceasta să reziste forțelor inerente transportului rutier.
Conform art. 17 alin. 4 lit. b) din Convenția CMR, transportatorul este exonerat de răspundere în caz de avariere sau pierdere a mărfii dacă avarierea este cauzată de absența sau defectuozitatea ambalajului în cazul în care, prin natura sa, marfa este expusă la deteriorare în lipsa unui ambalaj corespunzător.
Prin urmare, nu este suficient ca ambalajul să fie „realizat conform standardelor interne ale companiei beneficiare”, ci trebuie analizat dacă acel ambalaj este adecvat și suficient pentru protejarea mărfii în condiții reale de transport, inclusiv în situații normale de frânare bruscă sau de evitare a unui pericol — situații perfect previzibile și frecvente în traficul rutier.
1. Obligația expeditorului privind încărcarea și ambalarea
Conform normelor de practică și interpretării constante a CMR, obligația de a asigura o ambalare și o stivuire corespunzătoare a mărfii revine expeditorului. Transportatorul preia marfa în starea oferită și nu este echipat tehnic și logistic să intervină asupra modului în care a fost pregătită și așezată marfa pe palet.
Rolul șoferului nu este acela de a evalua calitatea ambalării interne sau a stivui structurale a mărfii pe palet, ci doar de a semnala, dacă este evident, o deteriorare vizibilă sau o neconformitate gravă. Mai exact, o verificare a stării aparente – vizibilă cu ochiul liber chiar și de un amator.
În lipsa unor deficiențe aparente la preluare, șoferul nu este obligat și nici în măsură să realizeze inspecții tehnice detaliate ale ambalajului. Lipsa unei mențiuni în CMR nu exonerează expeditorul de răspunderea pentru o ambalare insuficientă sau o stivuire inadecvată, mai ales dacă daunele survenite indică tocmai această cauză.
2. Răspunderea transportatorului conform art. 17
Transportatorul răspunde pentru avariile produse între preluare și livrare, însă această răspundere este limitată de art. 17.4, care permite exonerarea în cazul în care cauza daunelor este lipsa unui ambalaj adecvat sau o greșeală a expeditorului.
În ceea ce privește obligația transportatorului de a demonstra că a luat toate măsurile necesare, este important de înțeles că aceste măsuri privesc modul de conducere, securizarea externă a încărcăturii în remorcă și respectarea traseului, nu intervenții asupra ambalajului intern sau asupra paletului în sine, aspecte care țin de responsabilitatea expeditorului.
Deseori șoferul este nevoit să frâneze brusc pentru a evita un incident de trafic, situație care intră în categoria riscurilor rutiere normale, previzibile, și pentru care marfa trebuie să fie pregătită corespunzător de la încărcare.
Siguranța în trafic trebuie să primeze, iar a pretinde că șoferul ar trebui să riște un accident pentru a proteja o marfă insuficient ambalată sau stivuită indică o înțelegere periculoasă și eronată a priorităților din transportul rutier.
3. Argumentul referitor la livrări anterioare similare
Faptul că alte transporturi cu același ambalaj nu au suferit daune nu demonstrează că ambalarea este în mod obiectiv suficientă. Este binecunoscut faptul că durata, intensitatea și contextul fiecărui transport variază.
Tocmai de aceea, ambalajul trebuie să fie pregătit pentru eventualități, nu doar pentru scenarii ideale. A susține contrariul înseamnă a ignora realitatea operațională a transportului rutier.
Rolul chingilor
Este important de înțeles că aceste chingi au rolul de a menține paleții și marfa stabilă în compartimentul de încărcare pe durata transportului. În principal, sunt pentru siguranța în trafic – tocmai din acest motiv se aplică și amenzi în cadrul controalelor din trafic.
Chingile nu pot compensa un ambalaj necorespunzător sau o încărcătură instabilă pe palet. Dacă marfa este încărcată dezechilibrat, greșit stivuită pe palet sau ambalată cu materiale insuficiente ori neadecvate, chinga nu poate preveni deteriorarea internă a mărfii cauzată de vibrații, șocuri sau înclinări temporare ale camionului.
Așteptarea ca aceste sisteme de fixare să „salveze” mărfuri încărcate defectuos nu este realistă și nu corespunde nici practicii din transporturi, nici prevederilor din Convenția CMR.
Răspunderea transportatorului nu se poate reține în această situație
În concluzie, având în vedere lipsa unei ambalări care să protejeze marfa în fața unor evenimente normale de trafic, deteriorarea mărfii nu poate fi imputată transportatorului.
Nu este nici rezonabil, nici legal să se pretindă ca șoferul să evite manevre de siguranță din teama de a deteriora o marfă insuficient ambalată sau stivuită.
Prin urmare, nu se poate reține răspunderea transportatorului în această situație, iar solicitarea de plată a contravalorii mărfii deteriorate nu este justificată legal sau factual.
