Consecințele invaziei Rusiei în Ucraina sunt resimțite până la nivel personal de șoferii camioanelor rusești, care sunt întâmpinați cu ostilitate în Europa.
NDR a realizat un reportaj într-o parcare din Kiel, în cadrul căruia a discutat cu șoferii camioanelor rusești care fac transport în Europa, despre cu îi afectează pe plan personal acțiunea militară a Rusiei în Ucraina, susținută de Belarus.
Aceștia s-au arătat îngrijorați de situație și spun că sunt întâmpinați cu ostilitate de colegii lor, deși nu sunt de acord cu războiul început de Rusia împotriva Ucrainei.
Spre exemplul, Elena, în vârstă de 35 de ani, originară din Belarus, conduce camionul unei companii rusești de transport între Danemarca și Belgia. Deși nu înțelege de ce Rusia a invadat Ucraina, acesta conduce de la începutul războiului cu teamă, deoarece are număr de înmatriculare rusesc.
Aceasta a vorbit despre experiența ei la punctul de trecere a frontierei danezo-germane, unde cineva i-a spus: „În locul tău aș pleca de aici, altfel pot fi probleme. La capătul coloanei sunt camioane ucrainene.”
Karen și Leonid, tot din Belarus, transportă mobilier și prosoape prin Belarus până la Moscova via Lituania. De asemenea, și ei au numere de înmatriculare rusești și preferă să nu fie văzuți la fața în timpul interviului.
VEZI ȘI: Războiul din Ucraina: Kögel a suspendat toate afacerile din Rusia și Belarus
Karen povestește despre întâlnirile sale cu șoferii ucraineni din Germania care au încercat să-l dea afară din parcări, spune el. „Mulţi oameni ne arată degetul mijlociu pentru că văd că avem numere rusești”.
„Suntem simpli muncitori. Nu aruncăm bombe și nu avem nimic de-a face cu ele. Nici Putin, nici Lukașenko nu ne-au cerut părerea”, spune și Leonid.
Mulți se tem că este doar o chestiune de timp până când șoferii ruși, bielosuși și ucraineni vor rămâne blocați – pentru că nu se vor putea întoarce acasă. Situația este deja dificilă, spun șoferii.
Salariile ar scădea ca urmare a sancțiunilor, iar locurile de muncă ar fi pierdute pentru toată lumea.
Din camion, Elena ridică neputincioasă din umeri: „Indiferent de situație, toți suntem oameni. Cu toții trebuie să rămânem prieteni – așa cum obișnuiam – și să nu ne atacăm unul pe altul pe străzi.”
Nici Elena, nici Karen și nici Leonid nu vor război. Ei speră că vor reveni în curând pe drumurile Europei în mod pașnic, alături de colegii lor ucraineni.
