Top 5 cele mai lungi tuneluri rutiere din Europa
Europa are unele dintre cele mai lungi tuneluri rutiere din lume, care sunt nu doar capodopere inginerești, ci și simboluri ale progresului și exemple de colaborare transfrontalieră.
Într-o lume în care viteza și eficiența sunt la mare preț, tunelurile rutiere oferă soluții de transport rapide și sigure. Ele permit traversarea rapidă a munților, râurilor și altor obstacole geografice, reducând astfel timpul de călătorie și impactul asupra mediului. În Europa, aceste tuneluri sunt nu doar simboluri ale progresului, ci și exemple de colaborare transfrontalieră.
Cel mai lung tunel rutier din Europa, și totodată din lume, este Tunelul Laerdal din Norvegia. Cu o lungime de peste 24 de kilometri, acesta străbate inima munților și leagă regiuni care altfel ar fi fost izolate. Pe locul secund se află Tunelul St. Gotthard din Elveția, care, cu o lungime de aproape 17 kilometri, a fost timp de mulți ani recordmenul european.
VEZI ȘI: Comisia Europeană: Austria restricționează libera circulație a mărfurilor
Lista continuă cu Tunelul Arlberg din Austria și celebrele tuneluri Mont Blanc și Fréjus, care leagă Franța de Italia. Aceste tuneluri nu sunt doar rute importante de tranzit, ci și mărturii ale capacității umane de a construi monumente durabile, care să servească generațiile viitoare.
Tunelul Laerdal (Norvegia)
Cu o lungime de 24,51 kilometri, tunelul Laerdal este nu doar cel mai lung tunel rutier din Europa. Inaugurat în anul 2000, acesta leagă Aurland și Lærdal, în inima regiunii Sogn, și asigură o legătură fără feribot între Oslo și Bergen pe drumul european E16.
În timpul construcției sale, au fost excavați un total de 2.500.000 de metri cubi de rocă. Designul său ia în considerare stresul mental pe care îl presupune parcurgerea unui tunel lung, motiv pentru care a fost împărțit în patru secțiuni, separate de trei peșteri mari de munte (cu locuri de parcare) din 6 în 6 kilometri.
În timp ce tunelul principal are lumini albe, peșterile au iluminare albastră, cu lumini galbene la bază pentru a da impresia de răsărit de soare. Aceste peșteri au rolul de a sparge monotonia, oferind o priveliște relaxantă și permițând șoferilor o oarecare ușurare. De asemenea, ele sunt folosite ca puncte de întoarcere și ca zone de pauză pentru a ajuta la atenuarea claustrofobiei în timpul celor 20 de minute de condus prin tunel. În tunel, la fiecare kilometru există panouri care indică câți kilometri au fost deja parcurși și câți mai sunt de parcurs. Pentru a alerta șoferii care devin neatenți sau încep să adoarmă, fiecare bandă este prevăzută cu o bandă de zgomot spre centru.
Începând din 2025 și timp de aproximativ patru ani, tunelul va fi închis complet timp de paisprezece ore în fiecare noapte pentru modernizări în vederea respectării recentelor modificări ale reglementărilor UE în materie de siguranță. Există rute alternative, cum ar fi drumul 50, dar sunt mai lente și adesea închise iarna.
Tunelul St. Gotthard (Elveția)
Acest tunel impresionant are o lungime de 16,91 kilometri și a fost deschis în 1980. Deși a fost depășit de Laerdal, St. Gotthard rămâne un punct vital de tranzit, traversat zilnic de aproximativ 17.000 de vehicule. Tunelul pornește de la Göschenen, în cantonul Uri, la portalul său nordic, până la Airolo, în Ticino, la sud, pe sub pasul St. Gotthard, o trecătoare importantă a Alpilor.
La momentul construcției era cel mai lung tunel rutier din lume. Deși este un tunel de autostradă, parte a autostrăzii A2 de la Basel la Chiasso, acesta este format dintr-o singură galerie bidirecțională cu două benzi de circulație. Cu o altitudine maximă de 1.175 de metri în punctul cel mai înalt al tunelului, autostrada A2 are cea mai mică altitudine maximă dintre toate drumurile directe nord-sud care traversează Alpii.
Călătoria durează aproximativ 13 minute cu mașina, viteza maximă fiind de 80 km/h. Tunelul rutier Gotthard este unul dintre cele trei tuneluri care leagă centrul Elveției de sudul acesteia și care trec pe sub masivul Gotthard, celelalte două fiind tuneluri de cale ferată. Toate cele trei tuneluri ocolesc Pasul Gotthard, o importantă rută comercială încă din secolul al XIII-lea.
Tunelul Arlberg (Austria)
Cu o lungime de 13,97 kilometri, tunelul Arlberg a fost inaugurat în 1978, iar la acel moment era cel mai lung tunel rutier din lume. Element cheie în rețeaua de transport rutier austriacă, acesta face parte din S16 Arlberg, care conectează landurile austriece Tirol și Vorarlberg pe sub masivul Arlberg.
Tunelul a fost construit între iulie 1974 și decembrie 1978 și este proiectat pentru 1.800 de vehicule pe oră. Acesta are 4 centre de ventilație (unul dintre puțuri, cu o înălțime de 736 de metri, este cel mai adânc din Europa), 12 guri de ventilație, 43 de camere pentru monitorizarea traficului și 16 nișe.
Începând cu luna octombrie a anului 2019, traversarea tunelului Arlberg este taxată, tariful de trecere fiind colectat la capătul estic al tunelului pentru ambele direcții de mers.
Începând din 15 aprilie 2024, tunelul Arlberg a fost închis temporar pentru reabilitare în ambele direcții. Traficul rutier va fi redeschis prin acesta pe 22 noiembrie 2024.
Tunelul Fréjus (Franța/Italia)
Tunelul rutier de la Fréjus, pus în funcțiune în 1980, cu o lungime de 12,87 km, este situat la intersecția dintre două mari rute comerciale regionale și internaționale care leagă Franța și Italia. Legătură între Savoie și Piemont, acesta constituie astăzi unul dintre principalele puncte de trecere rutieră din Alpii de Nord. Este alcătuit dintr-un singur tub bidirecțional care găzduiește două benzi de circulație.
Tunelul de la Fréjus este dimensionat pentru a permite circulația vehiculelor grele de marfă cu o înălțime maximă de 4,30 metri. Un singur tub găzduiește două benzi de circulație de 3,55 metri. Capetele francez și italian sunt situate la altitudini vecine, la 1.228 și, respectiv, 1.297 metri. Profilul lung are o pantă ușoară de 0,54% pe direcția Franța-Italia.
Viteza maximă prin acest tunel este de 70 km/h, iar distanța de siguranță între autovehicule este de 150 m. Tunelul este echipat cu cele mai moderne detectoare de fum și foc, precum și cu un sistem de camere video care detectează viteza, focul și fumul. Tot ca măsură de siguranță, tunelul este echipat cu senzori de temperatură și hidranți de incendiu la fiecare 130 m. De-a lungul tunelului există 11 puncte de siguranță, echipate cu telefoane și difuzoare conectate la camera de control.
Tunelul este administrat la comun de Franța și Italia. Din partea italiană, tunelul face parte din autostrada A32 Torino-Bardonecchia, iar în partea franceză de autostrada A43 dinspre Lyon și Chambéry. De asemenea, trecerea prin acest tunel este taxată.
Tunelul Mont Blanc (Franța/Italia)
Acest tunel, care leagă Franța de Italia, a fost inaugurat la 16 iulie 1965 în prezența președinților Giuseppe Saragat (Italia) și Charles De Gaulle (Franța). Trei zile mai târziu, la 19 iulie, primele mașini au trecut prin deschiderea a ceea ce era, la acea vreme, cel mai lung tunel rutier din lume, pe sub cel mai înalt munte din Europa.
Tunelul este una dintre principalele rute de transport transalpine, în special pentru Italia, care se bazează pe acesta pentru a transporta până la o treime din mărfurile sale către nordul Europei. Mont-Blanc reduce traseul din Franța spre Torino cu 50 de kilometri și spre Milano cu 100 km. La nord-est de vârful Mont Blanc, tunelul se află la aproximativ 15 km la sud-vest de punctul triplu cu Elveția, în apropiere de Mont Dolent.
Tunelul are o lungime de 11,611 km, o lățime de 8,6 m și o înălțime de 4,35 m. Tunelul nu este orizontal, ci într-un „V” ușor inversat, ceea ce ajută la ventilație. Acesta are o singură galerie cu o cale rutieră cu două benzi cu sens dublu.
Vehiculele cu MTMA mai mare de 3,5 tone (camioane și autobuze), înainte de a intra în tunelul Mont-Blanc, trebuie să primească autorizație la zonele de reglementare și control, situate la 22 și, respectiv, 44 de kilometri de intrare în tunel. Conformitatea acestora cu condițiile de tranzit în tunel este certificată printr-un permis, eliberat după verificarea dimensiunilor vehiculului, a naturii încărcăturii și a normei de poluare Euro.
La platformele de intrare în tunel, trecerea vehiculelor grele pe sub poarta termografică experimentală permite personalului tunelului să detecteze orice supraîncălzire a părților mecanice ale camioanelor și autobuzelor. În cazul în care sistemul indică prezența unor anomalii, vehiculul este pus să aștepte pe platforma de intrare în tunel pentru a se efectua verificările necesare înainte de a obține autorizația de tranzit prin tunel.
Accesul la tunel este interzis pentru vehiculele care transportă mărfuri periculoase, în conformitate cu Acordul european privind transportul rutier internațional de mărfuri periculoase (ADR). Tranzitul de mărfuri periculoase prin tunelul Mont-Blanc este supus condițiilor și restricțiilor prevăzute de ADR pentru tunelurile din categoria E (cea mai restrictivă categorie).
Accesul în Tunelul Mont-Blanc al vehiculelor care transportă mărfuri identificate cu numerele ONU 2919, 3077, 3082, 3291, 3331, 3359 și 3373 nu este permis în conformitate cu interdicția de a transporta astfel de mărfuri pe drumurile care duc la tunel, emisă de prefecturile franceze și italiene.
