UNTRR: Quo vadis, Uniunea European?

UNTRR: Quo vadis, Uniunea European?

A;a cum vă anunțam ieri, în cadrul unui articol publicat pe site, începând cu 1 ianuarie 2015, Germania introduce un salariu minim legal în valoare brutã de 8.50 euro pe orã, care se va aplica și șoferilor profesioniști strãini care efectueazã operațiuni de transport internațional de marfã și persoane cãtre și din Germania, cabotaj sau tranzit pe teritoriul Germaniei. Pentru fiecare orã lucratã de un șofer român pe teritoriul german, se va aplica salariul minim din Germania – și nu cel din România. 

Pentru fiecare cursã operatã de un șofer român pe teritoriul Germaniei, transportatorul român la care acesta este angajat are obligația sã notifice înainte print-un raport scris autoritãțile vamale din Germania. Deși legea intrã în vigoare la 1 ianuarie 2015, autoritãțile germane nu au furnizat pânã la acest moment informații clare și complete privind aplicarea acestei legi operatorilor strãini.

UNTRR: Quo vadis, Uniunea European?

Ne întrebãm dacã prevederile acestei legi sunt aplicabile și cetãțenilor din afara Uniunii Europene, de exemplu unui transportator turc care plecând din Turcia tranziteazã Germania având ca destinație Olanda.

UNTRR considerãm cã aceste mãsuri recent adoptate de Germania afecteazã grav libertatea serviciilor pe piața europeanã și ne exprimãm îngrijorarea privind direcția cãtre care se îndreaptã Uniunea Europeanã.
Întâi Franța, a ridicat un mare semn de întrebare privind libertatea serviciilor în cadrul Uniunii Europene – prin amenzile imense introduse anul acesta pentru timpii de odihnã ai șoferilor profesioniști (efectuarea perioadei de odihnã sãptãmânalã normalã la bordul vehiculului –  30.000 Euro amendã, bonus 1 an în închisoare) – amenzile fiind mai aplicabile transportatorilor strãini decât companiilor de transport rezidente!
Acum Germania face un pas similar, altã abordare însã, din nou, împotriva libertãții serviciilor în cadrul UE.

Care este scopul acestor mãsuri adoptate de Europa de Vest?
Prin impunerea acestor noi reglementãri, Statele dezvoltate din Europa de Vest precum Franța și Germania urmãresc ridicarea de bariere în fața competitorilor strãini, în special a celor din Europa de Est pe care îi acuzã de dumping social – termen tot mai des folosit pentru a justifica recentele mãsuri protecționiste ale Vestului. Termenul de dumping social este însã greșit utilizat, pentru cã diferențele salariale între Europa de Vest și cea de Est nu sunt o practicã anti-concurențialã, ci o consecințã a standardelor sociale și de viațã diferite între Est și Vest.

Prin actuala reglementare a salariului minim statul german își sancționeazã proprii sãi cetãțeni și propria sa economie!

1. Germania își va prejudicia companiile de transport rezidente – care nu vor mai putea sã fie competitive, pentru cã vor avea nevoie de protecție în orice situație din partea guvernului german, ceea ce nu este sustenabil pe termen lung
2.  Vor crește costurile operaționale ale tuturor celorlalte companii în Germania
3. Rezultatul final va fi creșterea costului vieții pentru toți cetãțenii germani!

Practic, prin aceastã mãsurã, Guvernul german sacrificã actualele avantaje ale companiilor germane și populației germane numai pentru a proteja un numãr extrem de limitat de angajați ai unor companii de transport rutier – cele mici și mijlocii. Solicitând ca 98% din populație sã plãteascã mai mult pentru a susține restul de 2%, în loc sã se gãseascã soluții pentru cei 2% – aceasta este o abordare complet nouã și surprinzãtoare.

Companiile de transport și șoferii din Europa de Est nu le iau joburile vesticilor, ci le fac joburile!
În contextul actualei dezbateri europene privind dumpingul social și al mãsurilor concrete luate de Germania în acest sens prin noua lege a salariului minim este și mai surprinzãtor faptul cã tot Germania a fost printre statele membre UE care au solicitat anul trecut adoptarea cardurilor digitale temporare pentru ne-rezidenți, permițând în acest fel cetãțenilor din Asia sã intre pe piața muncii din UE prin cele mai permisive state membre, ajungând însã ca în final sã lucreze pentru cele mai dezvoltate state membre precum Germania – precum actualul caz al șoferilor filipinezi!

Fațã de aceste practici, sunt inexplicabile acuzațiile Europei de Vest privind dumpingul social, criticând șoferii Est-europeni și companiile Est-europene pentru salarii mai mici – în valoare medie de 1600-2000 Euro/lunã, când costul total pentru un șofer filipinez care lucreazã în UE pe o perioadã de 6 luni este mai mic de 1000 Euro/lunã, respectiv 6000 Euro/jumãtate de an  – inclusiv 1000 Euro pentru biletul de avion, 1000 de Euro pentru programul de formare de 1 lunã a șoferului, înainte ca acesta sã înceapã lucrul și 500 Euro/lunã salariu. În ultimii doi ani, sute de șoferi filipinezi au fost angajați la firme de transport din Germania.

De ce sã permitem filipinezilor sã vinã sã lucreze în UE? Pentru a le asigura un salariu minim de 8.5 Euro pe orã? Concret, 180 ore de conducere pe lunã x 8.5 Euro/orã = 1530 Euro! De ce nu trateazã statul german prin fiscalitate aceastã problemã și nu încearcã sã facã mai atractivã aceastã profesie?

Oare sunt atâția cetãțeni germani interesați sã lucreze ca șoferi profesioniști și nu își gãsesc de lucru – numai de la 8.5 Euro/orã?
Înainte de implementarea unor astfel de legi, ar fi bine sã avem o evaluare realistã a impactului. În SUA, un ONG a deschis spre angajare un numãr de 12.000 de posturi în agriculturã și numai 6 cetãțeni americani au fost angajați din 11 care au aplicat! Rezultatul a fost cã mexicanii vin sã lucreze în SUA pe posturile de care nici un cetãțean american nu este interesat!

Ar fi binevenitã o analizã realizatã de companiile de recrutare din Germania, în cazul în care sunt deschise spre angajare posturi de șoferi profesioniști pe distanțe lungi – câți naționali și rezidenți din Germani sunt interesați în condițiile date.

Mesajul pe care Europa de Vest ar trebui sã-l înțeleagã este cã transportatorii și șoferii din Europa de Est nu le iau joburile Vesticilor, ci le fac joburile!

De ce nu impune Germania ca toate produsele vândute în Germania sã fie produse de muncitori plãtiți cu minim 8.5 Euro/orã?
Rezultatul final urmãrit prin toate aceste tipuri de mãsuri introduse de țãri dezvoltate ca Franța și Germania, raportat la industria transporturilor rutiere, este o nouã „monedã” de platã introdusã în schimbul regulamentelor europene privind accesul la  profesie și în special la piațã – odatã ce regulamentele vor fi ajustate într-o manierã similarã, aceste reguli naționale vor fi anulate.

În aceastã abordare, Uniunea Europeană se îndreaptã cãtre auto-distrugere. UE este mai puternicã dacã este unitã și nu divizatã, și este foarte important ca acest lucru sã fie realizat pânã nu este prea târziu. Considerãm cã este extrem de important sã se înțeleagã cum se imagineazã implementarea acestor legi și care este scopul final al acestora. 

Avertizãm cã aplicarea unor astfel de mãsuri împinge Europa pe un drum al neoprotecționismului care în final îi va afecta competitivitatea sa de ansamblu în fața altor competitori globali!

Follow #infotrucker