Lansată pe piață pentru a înlocui seria F, produsă timp de aproape 15 ani, gama FH a devenit una dintre cele mai de succes serii de camioane Volvo, cu sute de mii de unități vândute în întreaga lume.
La TIB 1993, mă plimbam liniștit prin Romexpo, când dau peste două Volvo FH roșii. Am avut impresia că au aterizat în București venind direct de pe Marte. Mi s-a făcut pielea de găină, la fel ca în urmă cu patru ani, când în același loc, admiram Salamul de Sibiu și Cașcavalul de Rucăr. În acea epocă, în România nu existau publicații care să fi prezentat acest camion, așa că a fost un șoc.
Camionul de la TIB nu semăna cu nimic existent pe șosele, din orice parte l-ai fi privit. Inclusiv de la spate (avea arcuri parabolice în formă ”S”). Nu am îndrăznit să cer voie sa mă urc în cabină, doar i-am mângăiat puțin tapițeria de pe uși. Un domn P., cumsecade, mi-a oferit un pliant și un breloc – le mai păstrez și astăzi. Nu eram fan Volvo și nici nu cred că auzisem de IKEA sau de ”spiritul suedez”, dar simțeam că lucrurile nu vor mai fi la fel.
Anul 1993 urma să fie unul de cumpana pentru Volvo, ce parea foarte dificil de trecut (căci regia naționala franceză Renault intenționa să preia tot Volvo), s-a transformat într-un triumf, odată cu lansarea noii serii FH, la 1 septembrie 1993. Succesul său depășind așteptările constructorului în Europa și la nivel global.
VEZI ȘI: Istoria Ford Big Red, un camion de 77 de tone ce rula cu 110 km/h
Categoric, cabina (Globetrotter) atrăgea toate privirile în orice prezentare și, mai apoi, pe toți șoferii de prin parcări – să nu negați! Era o chestie încă nouă în industrie, să poți sta în picioare în cabină, să ai reglaje pentru coloana volanului, să te răcorești cu aerul condiționat și să dormi într-unul dintre cele două paturi binecrescute. Toate acestea apăruseră deja la precedentul F12 Globetrotter, dar acum erau duse la alt nivel de calitate și de ergonomie.
Proiectarea lui FH a început în 1985, iar în 1988 forma finală a cabinei era cam gata, urmând testele și corecțiile. Volvo a pornit inițial cu șase tipuri de cabină, la fel ca la F12, dar în final au rămas doar trei: una scurtă și una joasă cu paturi în două versiuni de plafon. În anii ce au urmat, Volvo a mai introdus una mai înaltă și una mai lungă.
Motoare care respectat standardul Euro I
Volvo FH a avut de la bun început motoare complet noi, nu doar de dragul progresului, ci și din cauză că pe 1 octombrie 1993 devenea obligatoriu Euro I. Motoarele sale nu doar că au îndeplinit acele norme, dar după câteva luni de fabricație se oferea un reglaj ce îndeplinea standardul Euro II – care urma să devină obligatoriu abia din 1996.
Principale caracteristici ale motoarelor D12 erau distribuția cu patru supape pe cilindru, cu arborele cu came în chiulasă și injecția cu pompe-injector. Volvo a introdus și un alt brevet de invenție: Volvo Engine Brake (VEB). Suplimentar peste frâna de pe evacuare, acest sistem utiliza energia de compresie a cilindrilor. În acest mod, puterea de frânare ajungea uneori să fie aproape egală cu cea de tracțiune a motorului.
Nu am fost singurul fermecat de acest camion și nici nu mai are rost să înșir plusurile sale, căci mulți dintre voi ați trăit în cabina sa. Vreau doar să vă spun că Volvo se aștepta să vândă 4.000 de bucăți în 1993, însă a primit 40.000 de comenzi! Într-un singur an, cota de piață a lui Volvo a crescut în Europa de la 12 la 16%, iar la camioane de internațional a urcat de la 12 la 26 de procente în următorii 25 de ani.
