Producătorul suedez de camioane Volvo Trucks mizează pe electric și diesel în următorii zece ani, considerând că hidrogenul va deveni relevant pentru camioane abia după 2030.
Volvo Trucks nu se grăbește cu hidrogenul. Producătorul suedez a transmis clar, în cadrul conferinței anuale de presă de la Rotterdam, că în următorul deceniu va miza în principal pe electric și diesel.
Pentru moment, dieselul rămâne standardul în transportul rutier, iar propulsia electrică pe baterii este singura alternativă viabilă deja folosită la scară largă.
Hidrogenul? Nu este exclus, dar nici o prioritate. Volvo Trucks îl vede ca o opțiune fezabilă abia după 2030, mai ales pentru transportul greu pe rute internaționale.
Între timp, compania lucrează pe două direcții paralele: un motor cu ardere internă pe hidrogen, care să semene cât mai mult cu dieselul din punct de vedere al întreținerii și experienței de utilizare, și un sistem cu pile de combustie, gândit pentru distanțe lungi și utilizare intensivă.
Electricul devine standard pentru distribuție și regional
Strategia suedezilor se bazează pe o segmentare clară a aplicațiilor. Transportul urban și distribuția trec rapid la electric, iar transportul regional va deveni parțial electric. În aceste segmente, camioanele electrice sunt deja operaționale, mai ales acolo unde încărcarea la bază și infrastructura locală permit o planificare predictibilă.
Un exemplu relevant este Olanda, unde transportatorii pot încărca vehiculele la depozite și beneficiază de subvenții și de zone urbane cu emisii zero. Rezultatul este vizibil în cifre. Până în 2025, pe drumurile olandeze circulau peste 2.000 de camioane electrice, dintre care mai mult de 900 aveau masa peste șase tone.
Acest avans a plasat Olanda înaintea restului Europei, iar Volvo Trucks a reușit să capteze peste 30% din piață, confirmând faptul că transportul electric funcționează deja în condiții reale de exploatare.
Hidrogenul rămâne blocat de infrastructură și costuri
În contrast, hidrogenul se lovește încă de limite structurale. Stațiile de alimentare există, dar sunt puține și insuficient distribuite pentru a susține transportul pe distanțe lungi.
Costul pe kilogram este ridicat și volatil, iar coridoarele europene dedicate hidrogenului sunt, în mare parte, în faza de proiect sau construcție. Aceste incertitudini fac dificilă integrarea hidrogenului în calculele de cost pe kilometru și în planificarea operațională a flotelor.
Chiar dacă și alți producători, precum MAN sau Mercedes-Benz, au prototipuri și proiecte pilot pe hidrogen, volumele rămân reduse. În acest context, avantajul camioanelor electrice este clar, în contextul în care infrastructura se dezvoltă mai rapid, costurile sunt mai previzibile, iar tehnologia este deja validată comercial.
