Curtea de Justiție a UE (CJUE) analizează cazul șoferilor maghiari de la Van den Bosch, decisiv pentru legea aplicabilă și drepturile în transportul internațional.
Un nou episod important pentru transportul rutier european se joacă la Luxemburg, după ce Curtea de Apel din Amsterdam a adresat, pe 2 septembrie 2025, întrebări preliminare CJUE (C-575/25) într-un litigiu de lungă durată între șoferi maghiari și compania Van den Bosch Transport Kft.
În centrul cazului se află problema esențială: ce lege națională se aplică șoferilor care lucrează în transportul internațional și dacă așa-numitele criterii Schlecker, utilizate în alte domenii, pot fi aplicate fără rezerve și în sectorul transporturilor.
Disputa dintre șoferii maghiari și Van den Bosch
Șoferii maghiari lucrau pentru Van den Bosch Kft, companie-soră a Van den Bosch Transport din Erp, Olanda. Contractele lor de muncă nu conțineau o alegere explicită a legislației aplicabile. Pe acest temei, șoferii susțin că au dreptul la condițiile de muncă și la salariile stabilite de contractul colectiv de muncă olandez pentru transportul rutier de mărfuri.
Cazul, aflat în instanțe de mai mulți ani, a generat decizii contradictorii. În timp ce unele complete au apreciat că se aplică legea maghiară, altele au înclinat spre aplicarea legislației olandeze. Această incertitudine a determinat Curtea de Apel din Amsterdam să ceară lămuriri.
Judecătorii olandezi solicită clarificări privind modul în care trebuie aplicate criteriile Schlecker în transportul rutier internațional.
Aceștia vor să afle dacă elemente precum plata impozitelor și a contribuțiilor sociale pot fi considerate decisive și în cazul șoferilor, care sunt factorii specifici industriei – precum locul de început și final a curselor sau organizarea muncii – și, nu în ultimul rând, cât de mult contează faptul că șoferii nu au avut un cuvânt de spus în privința afilierii la sistemul de asigurări sociale, aceasta fiind stabilită unilateral de Van den Bosch Kft.
Ce sunt criteriile Schlecker?
Criteriile Schlecker își au originea într-o hotărâre a Curții de Justiție a UE din 2013 (cauza C-64/12 – Schlecker). Ele stabilesc criterii pentru a determina ce lege a muncii se aplică în cazul angajaților care lucrează transnațional, atunci când contractul nu conține o clauză clară privind dreptul aplicabil.
Pe scurt, criteriile urmăresc să identifice „legătura cea mai strânsă” dintre angajat și o anumită țară. Printre elementele luate în considerare se numără:
- locul unde angajatul își desfășoară în mod obișnuit activitatea
- locul unde sunt plătite impozitele și contribuțiile sociale
- țara din care angajatul primește instrucțiuni și unde se află sediul angajatorului
- circumstanțele individuale ale cazului
În speța Schlecker, aceste criterii au fost folosite pentru a stabili că, deși contractul era cu o entitate germană, condițiile reale de muncă și viață ale angajatei legau raportul de muncă mai mult de Austria.
Posibile consecințe pentru transportul rutier european
Decizia CJUE ar putea avea impact major asupra transportului rutier internațional, întrucât ar putea stabili dacă șoferii angajați în companii din alte state, dar care lucrează preponderent din Olanda, pot solicita aplicarea legislației olandeze și a drepturilor salariale aferente.
Până la pronunțarea Curții de Justiție a UE, procesul rămâne suspendat la Curtea de Apel din Amsterdam. Verdictul ar putea remodela regulile privind condițiile de muncă în transportul internațional și ar putea influența modul în care companiile aleg cadrul legal pentru șoferii lor.
