Cum a fost întâlnirea cu Majestatea Sa Regele Mihai I al României

Orice aş spune acum despre Majestatea Sa Regele Mihai I al României, mi se pare o impietate.

Vreau doar să vă povestesc despre întâlnirea mea cu acest Om. Am crescut la pionieri şi utecişti, şi am învăţat acceptabil istoria în care se spunea că Mihai I a fugit din ţară cu un tren plin cu aur.

Apoi, în 2002, am fost ales, ca împreună cu Alex Şincan, prietenul meu de la „auto motor şi sport”,  să facem un reportaj despre Majestatea Sa Regele Mihai I al României şi maşinile Sale.

Cu harta şi cu o scrisoare în mâini căutam adresa din Versoix, şi nu ne-a venit a crede ce-am găsit. O casa mică, doar parter, înconjurată de gard viu şi cu porţile deschise.

Asta să fie Reşedinţa Regală? Intrasem într-o altă lume, fără turnuleţe sclipicioase şi statui la poartă, ceva mă făcea să mă simt umil. Nu umilit.

În fine, îl întâlnim pe Majestatea Sa Regele Mihai I.

„Un bătrân atât de simplu, după vorbă, după port” – nu cred că există prezentare potrivită.

Atunci am înţeles ce înseamnă să ai sânge albastru, să fi cu adevărat nobil! Îmi venea să îngenunchez, dar n-am ştiut dacă se cade.

Nu-mi putea ridica ochii din pământ, mă simţeam vinovat pentru toate mizeriile pe care i le făcuse până atunci neamul meu acestui domn.

În schimb, el ne-a primit în casă, în garaj (unde, ne-a arătat colecția Sa de automobile, printre cele mai cunoscute fiind un Ford GPW din 1944 în care s-a urcat atunci când a fost obligat să părăseacă România) și în atelier.

Ne învaţă despre strungărie, lăcătuşerie şi reglajul carburatoarelor, de parcă eram copiii lui.

Noroc că Alex Şincan, spre deosebire de mine, cu mai mult sânge rece, l-a descusut despre una, despre alta. Eu, abia dacă am scos câteva vorbe şi am făcut câteva poze.

După care am plecat extaziaţi, ca după o revelaţie divină. Cred că de atunci am devenit mai umil şi mai înţelegător cu toată lumea.

Şi am vrut să-l copiez!

Am decis să renunţ la gardul din jurul casei mele în favoarea unor tufe, dar curând m-au făcut unii să mă răzgândesc şi să duc în sus gardurile până la 4 m.

Am decis să-mi construiesc garajul sub casă, iar de atunci mă inund la fiecare ploaie torenţială, căci primarul meu nu este elveţian.

De ieri, speranţa că România urma să devină o altă Elveţie, mi s-a spulberat complet.

Dumnezeu să vă odihnească, Majestate!

Follow #infotrucker

Comentarii Facebook

Comentarii

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *