Câinele moare de drum lung și transportul românesc (și) de incompetența ISCTR

Câinele moare de drum lung și transportul românesc (și) de incompetența ISCTR-ului

Când vine vorba de întors în țară, mare parte din șoferii profesioniști „pe comunitate” și chiar o parte dintre cei mutați „cu cățel, cu purcel” își fac speranțe.

Acelea, cum că într-o zi ar putea fi posibil să lucreze pe intern sau pe tur-retur, să ajungă să-și țuce copiii și nevestele mai des și să fie respectați ca profesioniști, chiar dacă veniturile ar fi puțin mai mici.

Aș, după acțiunea de ieri, în care președintele Sindicatului Solidaritatea Șoferilor Drumuri Bune, Virgil Purcărescu, a asistat o echipă de agenți ISCTR în timpul controalelor pe care aceștia le-au efectuat și non-răspunsurile la întrebările pe care unii dintre noi le-am pus, speranțele mele – și așa destul de firave – au mai primit niște lovituri.

Președintele SSDB, fiind diplomat, a fost foarte moderat în comunicatul oficial, dar lucrurile stau mult mai prost „la firul ierbii”.

În primul rând, cică acțiunea cu pricina ar fi trebuit aprobată „de la București” și „ăia de la București” (mai-marii din Ministerul Transporturilor – n.m.) nu vor să aibă a face cu sindicate șa.

N-am mai auzit de tare mult o neghiobie atât de mare din partea vreunei instituții publice, deși instituțiile publice românești sunt recunoscute pentru neghiobiile pe care le scot reprezentanții lor pe guri.

Carevasăzică, „ăia de la București” nu vor să aibă a face fix cu oamenii asupra cărora se răsfrânge direct activitatea lor. Logic much?

În al doilea rând, n-am reușit să înțelegem dacă ISCTR deține dotarea necesară pentru a controla aparatele tahograf montate pe camioane. Cert este că tahografele nu sunt controlate.

VEZI ȘI: Inovațiile Volvo Trucks testate în cariera din Morlaca

Adică treaba merge ca pe roate cât timp ai „cardul curat”. Magneți, butoane, telecomenzi par o nebuloasă pentru ISCTR, deși au atribuții de control în țara în care ele sunt regula, nu excepția.

Dotarea cică e deficitară și mă mir, că înțeleg că 30% din amenzile colectate se redirecționează spre instituție; și au și niște amenzi babane de zici că dau amenzi în Dubai, nu în România.

De unde deduc eu pe persoană fizică că cineva, undeva la nivel înalt are un interes să țină ISCTR la un anumit nivel de incompetență și impotență instituțională crasă.

Comparativ cu instituțiile de control de prin alte state europene, ISCTR e un pudel răpciugos care clămpăne din fălci inutil pe sub bucile unui sistem de transporturi profund corupt și bolnav. Și nici măcar n-are dinții ascuțiți, să sfâșie mai mult din buboi, în rarele ocazii în care se mai apropie de punctele sensibile.

Am fost controlat o singură dată de ISCTR, n-am luat nicio amendă de la ei, să nu se creadă că am vreo problemă personală cu instituția. Din contră, îi văd ca pe niște colegi dimpreună cu care trebuie să lucrăm la sporirea siguranței rutiere din țara noastră.

Chiar mi-aș dori ca într-o zi să fiu oprit la un control și să rămân impresionat de profesionalismul lor, dar probabil rămâne la stadiul de vis umed și dorința asta, cel puțin în viitorul apropiat.

„Abandonați orice speranță, voi cei ce vreți să vă întoarceți în România, ca șoferi!” ar fi scris Dante deasupra terminalului de control din vama Nădlac II, dacă ar fi fost șofer pe comunitate.

Infrastructura bate pasul pe loc și instituțiile cu atribuții în domeniu fac cerc în jurul unei industrii deșănțate care se bazează pe exploatarea și subplata personalului.

Și nu, nu vă faceți iluzii că îi pasă cuiva că oamenii pleacă, dacă sunteți puțin atenți la detalii chiar ne arată elegant terminalele vămilor deschise non-stop.

Follow #infotrucker

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.